Alessandro Arduino a studiat problemele de securitate ale Africii, cu un accent deosebit pe utilizarea companiilor militare private și a altor mercenari pe continent. În cea mai recentă carte a sa, „Money for Mayhem”, Arduino examinează modul în care privatizarea armatelor se intersectează cu dinamica puterii internaționale. Bazându-se pe cercetări pe teren, interviuri și date de primă mână, acesta urmărește actori din Rusia, China și Orientul Mijlociu pentru a analiza cum profită aceștia de instabilitatea din Africa.
Ce tendințe ale războiului ați identificat în cartea dumneavoastră?
În „Money for Mayhem”, descriu ascensiunea mercenarilor, companiilor militare private și a hackerilor „de închiriat”, alături de tehnologii emergente precum dronele dotate cu armament.
Nicăieri această ascensiune nu se manifestă mai rapid decât în Africa. Continentul dispune de resurse naturale abundente, care oferă câștiguri substanțiale, dar este slăbit de state firave, după o lovitură de stat, care caută cu disperare sprijin extern. De asemenea, sunt multe situații de vid de putere, ceea ce duce la instituții regionale și continentale ineficiente sau slabe, care permit extinderea rețelelor militante.
Ca urmare, mercenarii și contractorii revin în prim-plan în Africa. Odinioară, aceștia erau elementul nu foarte ascuns din războaiele civile post-coloniale, precum Angola în anii 1970 și Sierra Leone la mijlocul anilor 1990, unde mercenari foarte bine antrenați au profitat de pe urma conflictului.
Astăzi, mercenarii exercită o influență geopolitică extinsă.
Ce ați descoperit despre actorii-cheie?
Luați, de exemplu, Grupul Wagner din Rusia. Acesta continuă să fie activ din Libia până în Sudan. Grupul este cunoscut pentru desfășurarea de forțe paramilitare, campanii de dezinformare și sprijinirea unor figuri politice puternice din Mali până în Republica Centrafricană. După moartea liderului său în 2023, Wagner și-a schimbat modul de operare. Redenumit „Africa Corps”, grupul servește drept instrument-cheie al influenței Moscovei pe continent.
Există, de asemenea, companii militare private turcești, active din Tripoli până la Mogadishu. Acestea devin rapid un element central al politicii externe a președintelui Recep Tayyip Erdogan. Ceea ce le diferențiază este abilitatea de a combina trupele la sol cu drone cu armament testate în luptă produse în Turcia. Această combinație între o armată „de închiriat” și o forță aeriană „gata de livrare” ar putea deveni un element de export puternic, sprijinind ambițiile politice și economice ale Ankarei în Africa.
În plus, companiile chineze de securitate privată protejează investițiile și cetățenii chinezi în Africa. Ascensiunea lor reflectă amprenta tot mai profundă a Beijingului, care investește miliarde în infrastructură și proiecte miniere. În state instabile precum Republica Democrată Congo, Sudan și Sudanul de Sud, slăbiciunea și lipsa de încredere în forțele locale de securitate au creat un vid pe care contractorii chinezi îl umplu.
De-a lungul timpului, paradoxul mercenarului a rămas același: disprețuit, dar indispensabil. Afacerile lor prosperă în haos perpetuu. Fiecare armistițiu le amenință sursa de venit.
Această dinamică a fost evidentă după căderea lui Muammar Gaddafi, în 2011, în Libia. Atât Guvernul Înțelegerii Naționale din Tripoli, cât și Armata Națională Libiană rivală din est au apelat la mercenari precum Grupul Wagner și luptători din Africa subsahariană. Această dependență masivă de combatanți străini împiedică reconcilierea națională.
Povestea Wagner este edificatoare. Odată un proxy al Kremlinului în Africa bogată în resurse, grupul și-a acumulat propria putere. A fost desființat atunci când nu a mai fost util. Trimiterea de generali ruși în 2023 pentru a negocia soarta Wagner din Libia până în Niger a fost o lecție de putere: păpușarul rămâne la control.
Ministerele ruse de externe și de apărare s-au grăbit să reasigure partenerii din Orientul Mijlociu și Africa că operațiunile vor continua neîntrerupt după moartea liderului Wagner. Acest lucru a semnalat că forțele neoficiale ruse își vor menține prezența pe teren.
Ce este nou?
Revoluția în războiul modern este evidentă în toată Africa. Mercenarii, dronele cu armament și campaniile de dezinformare bazate pe inteligență artificială (IA) redefinesc conflictul.
Câmpurile de luptă actuale evoluează cu o viteză amețitoare, surprinzând chiar și experți militari experimentați.
Ritmul schimbării este fără precedent.
Dronele, odinioară rezervate marilor puteri, au devenit obișnuite. Ieftine, letale, versatile și tot mai autonome, acestea patrulează zilnic cerul, inaugurând o eră a războiului la distanță care răstoarnă normele etice, strategice și tactice.
Costul unei drone kamikaze este, de regulă, de câteva mii de dolari americani. Un tanc costă, în medie, 3–4 milioane USD. Trei astfel de drone și un pilot experimentat pot distruge un tanc, schimbând radical raportul cost-eficiență pe câmpul de luptă modern.
Africa a fost un teren de testare timpuriu: dronele au influențat războiul civil libian. Din 2019 au avut loc mai multe atacuri aeriene de precizie efectuate de aeronave necunoscute, aparent încălcând embargoul ONU asupra armelor.
La începutul anului 2025, dronele au fost folosite ca o forță aeriană „gata de cumpărat” în bombardarea Port Sudanului. Exploziile au zguduit acest punct vital pentru ajutorul umanitar, în războiul civil continuu dintre Forțele Armate Sudaneze și forțele paramilitare numite „Forțelor de Sprijin Rapid”.
Armata sudaneză a pus aceste atacuri pe seama Forțelor de Sprijin Rapid, subliniind utilizarea dronelor de către grupul paramilitar. Fără o forță aeriană oficială, dronele oferă acestora o soluție ieftină, cu letalitate ridicată, care provoacă pagube masive și asigură totodată negarea plauzibilă a responsabilității.
Cum altfel se mai schimbă războiul?
Războiul se poartă acum și pe alte fronturi.
Populația tânără a Africii consumă informații în principal prin rețele sociale. Acest lucru creează un teren fertil pentru propagandă, dezinformare și informații false, amplificate de IA la costuri minime.
Deepfake-urile au apărut ca o amenințare gravă în domeniul securității cibernetice. Dezinformarea la scară industrială, generată de IA, este deja o realitate, amplificând discursul instigator la ură și direcționând mesajele cu precizie către publicul-țintă, la costuri foarte scăzute.
De exemplu, algoritmul de recomandări al TikTok a fost deja criticat de grupuri africane pentru drepturile omului pentru amplificarea retoricii toxice.
Narațiunile false prosperă deja în Africa, fără ajutor extern. Pericolul real al IA constă în capacitatea acesteia de a accelera masiv dezinformarea.
Guvernele recunosc că apărarea națională nu mai înseamnă doar protejarea cablurilor și serverelor, ci și apărarea integrității informației în sine.
Ce trebuie făcut?
Pe baza constatărilor mele, fisurile de astăzi sunt crizele globale de mâine. Războiul s-a schimbat ireversibil, iar următoarea sa fază este deja în desfășurare.
Mobilizarea vigilenței globale este o necesitate absolută – altfel lumea riscă să piardă controlul asupra violenței. Este nevoie de crearea unui consens internațional privind mecanismele deja existente pentru reglementarea actorilor armați nestatali.
De asemenea, trebuie consolidată cooperarea internațională în domeniul schimbului de informații pentru a urmări mișcările și influența mercenarilor în zonele de conflict.
Traducere după Drones, disinformation and guns-for-hire are reshaping conflict in Africa de Alessandro Arduino, profesor la King's College London.
Imagine: pexeles.com
