Au trecut 400 de ani de la publicarea ediției complete a Eseurilor filozofului britanic Francis Bacon. Nu fără o oarecare mândrie, Bacon (1561–1626) meditează în prefață asupra faptului că versiunea latină a micii sale cărți ar putea „dăinui atât cât vor dăinui cărțile”. Într-adevăr, Eseurile nu au ieșit niciodată din tipar din 1625 încoace.
Contemporanul său, poetul laureat Ben Johnson, spunea că scrisul lui Bacon reprezintă „apogeul și emblema limbii noastre”. Eseurile lui Bacon sunt într-adevăr redactate cu o grație ornamentală. Ele abundă în imagini și analogii asociate mai degrabă poeziei decât prozei.
Aproape fiecare rând sună ca un proverb memorabil:
„Virtutea e ca o piatră prețioasă: se vede cel mai bine simplu montată.”
„Suspiciunile între gânduri sunt ca liliecii între păsări: zboară doar în amurg.”
„Nu există frumusețe desăvârșită care să nu aibă ceva ciudat în proporții.”
Om al Renașterii, Bacon era fiul Lordului Cancelar al reginei Elisabeta. De tânăr a fost atras în viața politică de la curte. A ajuns el însuși Lord Cancelar sub domnia regelui Iacob, înainte de a cădea în dizgrație în împrejurări controversate în 1621.
Totuși, Bacon a fost mereu ambivalent față de chemarea sa publică. Scrisorile sale arată că se considera mai potrivit pentru viața „contemplativă” a minții.
Astăzi este cunoscut mai ales pentru rolul său esențial în fundamentarea unei noi „progresii a cunoașterii” în Europa modernă timpurie. Lucrarea sa din 1620, Novum Organum, propunea o „metodă nouă” de investigare a naturii, cu reguli pentru observații structurate, apoi pentru tabelarea și interpretarea datelor – metodă care a inspirat științele experimentale ulterioare.
Eseurile, în schimb, abordează teme sociale, morale și politice. Au apărut prima oară în 1597 (doar zece la număr), apoi într-o ediție extinsă la 38 de eseuri în 1612. În 1625 a fost publicată ediția finală, cu 58 de eseuri. Bacon a murit anul următor. Fascinat de lumea naturală până la capăt, a contractat o răceală fatală în timp ce făcea experimente privind refrigerarea puilor în zăpadă.
Despre ce sunt eseurile?
Eseurile lui Bacon poartă același titlu ca și cartea, mai veche și foarte iubită, a lui Michel de Montaigne. Însă cele două opere diferă profund. Montaigne este cald, liber și adesea jucăuș. Cititorul simte că are de-a face cu un prieten. Bacon, în schimb, rămâne distant, chiar sobru, cu doar rare sclipiri de umor.
Ceea ce face cartea „Eseuri” a lui Bacon atât de pătrunzătoare este că, alături de Machiavelli (pe care îl admira), Bacon este printre primii și cei mai lucizi autori care explorează fără iluzii laturile întunecate ale naturii umane.
Primul său eseu, Despre adevăr, începe cu o celebră ironie la adresa biblicului Pilat din Pont, guvernatorul roman care a ordonat răstignirea lui Iisus: „Ce este adevărul?”, spuse Pilat în glumă și nu a mai așteptat răspunsul…”.
Unii autori, se plânge Bacon, „se desfată în nesiguranță și socotesc că e o robie să-ți fixezi o credință”. Ei urmăresc mai mult să fascineze și să distreze decât să educe și să informeze. Bacon nu este un astfel de „spirit discursiv”. Eseurile sale vor să meargă direct la esență.
Uneori pare că vrea să concentreze într-un singur paragraf (vezi Despre adversitate sau Despre studii) mai mult decât reușesc alți autori în volume întregi. În proprii săi termeni, aproape fiecare rând este menit să „ajungă la treburile și la inimile oamenilor” – adică la preocupările serioase din viața profesională și personală a cititorilor.
Densitatea Eseurilor face ca intențiile sale cele mai profunde să fie greu de definit. La aceasta se adaugă și varietatea subiectelor abordate. De la „grandoarea regatelor și a stărilor” ajunge la analize ale pasiunilor precum furia și invidia, apoi la teme domestice precum căsătoria și creșterea copiilor – fără o continuitate clară între părți.
Totuși, după cum arată eseul Despre sfat, cartea are scopul de a ghida omul în modul de a trăi, atât în viața profesională sau publică („civilă”), cât și în cea mai largă, „morală”.
Când vine vorba de „cunoașterea civilă” oferită în eseuri precum Despre negociere (o perspectivă renascentistă asupra „artei târguielii”), preocupările sale sunt în primul rând cele ale curților, aristocraților și monarhilor epocii sale. Mai multe eseuri despre eticheta și fastul elitelor sunt acum, în mod firesc, desuete.
Dar altele pot fi citite ca analize pătrunzătoare din ceea ce numim azi „teoria conducerii”. Ele abordează provocările psihologice și etice cu care se confruntă liderii, dacă vor să nu abuzeze de putere – sau să nu fie abuzați de alții.
Aceste eseuri conțin observații abile despre personalitățile dificile pe care le întâlnim în orice organizație: punctele lor forte și slabe, rolurile pentru care sunt (sau nu sunt) potrivite și modurile în care pot submina performanța colectivă.
Cât despre morala lui Bacon, deși a fost acuzat frecvent că a fost un carierist lipsit de inimă, el scrie cu aciditate împotriva „înțelepciunii pentru sine”, adică ceea ce am numi azi egoism sau chiar sociopatie:
„Înțelepciunea pentru sine este, în multe dintre ramurile ei, un lucru depravat. Este înțelepciunea șobolanilor, care părăsesc casa cu puțin înainte să se prăbușească. Este înțelepciunea vulpii, care-l alungă pe bursucul ce și-a săpat bârlogul. Este înțelepciunea crocodililor, care varsă lacrimi când vor să devoreze.”
Gândirea etică a lui Bacon este profund influențată de autorii clasici, în special de Aristotel și stoici. Totodată, el susține că virtutea supremă este caritatea creștină – sau filantropia – în forme pe care filozofii antici nu le-au intuit.
Confruntarea cu latura întunecată
Problema este, avertizează Bacon, că bunele intenții nu au mari șanse în viața publică dacă omul nu este conștient de modurile în care acestea pot fi deturnate și abuzate. Trebuie să înțelegem vicleniile „tiranicilor și nedrepților” dacă nu vrem să cădem pradă lor, iar și iar:
„Căci nu e cu putință să unești înțelepciunea șarpelui cu inocența porumbelului, decât dacă omul cunoaște în detaliu toate caracteristicile șarpelui: josnicia și târârea pe burtă, volubilitatea și alunecarea, invidia și mușcătura, și restul; adică toate formele și naturile răului.”
De aceea Eseurile lui Bacon includ analize ale diverselor tipuri de înșelătorie și disimulare, descriind în detaliu strategiile prin care „factorii de decizie” se promovează, adesea în detrimentul binelui comun.
„Oamenii vicleni”, spune Bacon cu finețe, „sunt ca vânzătorii ambulanți de mărunțișuri”. Dacă cei bine intenționați nu știu să le recunoască „mărfurile”, acești oameni pot produce mari pagube – în afaceri, la locul de muncă sau chiar în națiuni întregi.
Bacon ne avertizează: „Nimic nu face mai mult rău într-un stat decât ca oamenii vicleni să treacă drept înțelepți”. A fi prevenit, în schimb, înseamnă a nu fi păcălit de nimeni.
O carte de gustat, mestecat și digerat
„Unele cărți sunt de gustat, altele de înghițit, iar câteva – de mestecat și digerat”, scrie Bacon celebru în Despre studii. Se pare că în ediția finală din 1625 a intenționat ca Eseurile sale să îndeplinească toate cele trei funcții.
Există eseuri de o mare frumusețe lirică, precum Despre adversitate sau Despre frumusețe. Acestea pot fi savurate aproape ca poezie.
Dar există și eseuri pe care Bacon dorește clar să le citim cu atenție, reflectând și aplicând observațiile și sfaturile lor în carierele noastre profesionale sau publice. Alături de Despre viclenie, eseuri demne de interes pentru un criminolog sau psiholog judiciar includ Despre îndrăzneală, Despre ambiție, Despre invidie, Despre răzbunare și Despre vanitate.
Bacon include și eseuri politice pătrunzătoare, precum Despre răzvrătiri și tulburări. Această piesă mai lungă identifică semnele și etapele prin care se prăbușesc statele atunci când nu își apără normele și instituțiile de bază în fața aventurierilor și facțiunilor rebele. Semnele de tulburare includ:
„Pamflete și discursuri desfrânate împotriva statului, când sunt frecvente și deschise; și, în același fel, știri false care circulă încontinuu…”
Având în vedere abundența de știri false în prezent, într-un mod pe care Bacon cu greu l-ar fi putut imagina, cititorul din 2025 va fi impresionat de clarviziunea sfaturilor sale „civile și morale”.
Patru secole mai târziu, Eseurile Lordului Cancelar filozof încă instruiesc și neliniștesc.
Traducere după Francis Bacon’s Essays explore the darker side of human nature de Matthew Sharpe, profesor asociat de filozofie la Australian Catholic University.
