Vaclav Smil este un profesor emerit la Universitatea din Manitoba, Canada, și un cercetător interdisciplinar de renume mondial, cunoscut pentru lucrările sale riguroase despre energie, mediu, populație, producție alimentară, inovație tehnologică și dezvoltare economică.
Zona sa principală de specializare este analiza sistemelor energetice și impactul acestora asupra civilizației umane, domeniu în care a publicat zeci de cărți fundamentale. Smil adoptă o abordare bazată pe date, sceptică față de promisiunile tehnologice nerealiste, pledând pentru o înțelegere sobră a limitelor fizice ale lumii.
Smil este unul dintre autorii favoriți ai lui Bill Gates, pentru rigoarea și claritatea cu care analizează transformările societății moderne prin prisma energiei și resurselor materiale.
Într-un interviu recent Smil vorbește despre reactoarele nucleare de mici dimensiuni și încălzirea globală. Iată ce spune despre consumul de combustibili fosili și direcția în care, în fapt, se îndreaptă lumea din acest punct de vedere:
„Decarbonizarea producției de electricitate este, din punct de vedere tehnic, relativ simplă, cu conversii bine-cunoscute (în prezent dominate de turbinele eoliene și celulele fotovoltaice) și aranjamente de sistem (stocare și transmisie substanțiale). Și există și alte opțiuni eficiente: lumea dispune încă de o capacitate hidroenergetică uriașă neexploatată, iar o nouă generație de reactoare nucleare cu fisiune ar putea acoperi cererea de bază.
În contrast, decarbonizarea a ceea ce am numit cei patru piloni ai civilizației moderne – amoniacul, oțelul, cimentul și materialele plastice – este dificilă, deoarece nu există soluții tehnice disponibile care să combine scara necesară a producției cu accesibilitatea. Calculele relevă amploarea acestor provocări globale.
Contrar impresiilor larg răspândite, nu a avut loc nicio decarbonizare absolută la nivel global. De fapt, realitatea este diferită.
Lumea a devenit mult mai dependentă de combustibilii fosili; consumul global a crescut cu 62% între 1997 și 2025, în timp ce ponderea acestora în consumul mondial de energie a scăzut doar marginal și rămâne peste 80%.
Mai mult, prima tranziție energetică globală — de la combustibilii tradiționali din biomasă la combustibilii fosili — începută acum mai bine de două secole, este încă incompletă, deoarece aproximativ două miliarde de oameni se bazează în continuare pe energii tradiționale din biomasă — în principal lemne de foc și resturi vegetale în zonele rurale, dar și cărbune produs ineficient și distructiv în orașe. Înlocuirea acestor surse va necesita creșteri și mai mari ale producției de electricitate din surse regenerabile.
În chestiunile de scară mare, scara este întotdeauna decisivă. O abordare iluzorie poate stabili date (de obicei ani care se termină în zero sau cinci) pentru decarbonizări la nivel național, regional sau global (UE: fără motoare cu combustie internă din 2035; lumea: emisii nete zero în 2050), dar după ce ne-am crescut dependența de combustibili fosili cu peste 60% în ultimii 25 de ani, șansele de a elimina complet această dependență în următorii 25 de ani par extrem de mici.
Să rămânem la fapte. Din anul 2000, mai mult de 20 de țări și-au redus emisiile de CO2 sau chiar emisiile totale (CO2, CH4, N2O). Dar emisiile globale – singura măsurătoare care contează, deoarece masa totală de gaze cu efect de seră aflate în atmosferă determină gradul de încălzire globală – continuă să crească.
Emisiile de CO2 provenite din consumul de energie sunt cele mai ușor de cuantificat. În 2024, acestea au atins un nou record, cu 1,3% peste nivelul din 2023, apropiindu-se acum de 41 de miliarde de tone echivalent CO2 pe an, cu aproape 9% mai mult decât în urmă cu un deceniu.
În mod clar, nu a existat nicio atenuare („reducerea severității”) la nivel global.
Cât despre adaptare, avioanele de mari dimensiuni aduc un număr record de persoane în locuri deja sufocate de prezența umană.
În timp ce citești aceste rânduri, zboruri de marfă aduc afine proaspete din Peru în New York și ton pescuit recent din Oceanul Indian din jurul Maldivelor, la Tokyo. Încearcă să calculezi costurile de carbon și raportul cost - beneficiu al unor astfel de întreprinderi (afinele sunt 85% apă și nici măcar nu sunt bogate în vitamina C).
Nu există o „strategie mai înțeleaptă” — nu există nici măcar o strategie („un plan pentru a obține un câștig major”).
Cel mai mare succes global a fost creșterea ponderii electricității generate din surse regenerabile (aproximativ 13% din total în 2025) — dar lumea produce acum și mai multă electricitate din cărbune și gaze naturale decât oricând, iar emisiile de carbon ale acestui sector continuă, deci, să crească.”
O carte recentă a lui Vaclav Smil, sinteză a întregii sale opere („Această carte, produsul muncii mele de-o viață, scrisă pentru nespecialiști, este continuarea strădaniei mele de a înțelege realitățile fundamentale ale biosferei, istoriei și lumii pe care le-am creat”), a fost publicată recent și în română: - Cum funcționează lumea cu adevărat.
Citiți interviul integral (eng.) aici: An Interview With Vaclav Smil
