Ce opinie aveţi despre brutalitatea jandarmeriei în cazul manifestaţiilor ilegale? Dar despre donarea de organe, şcolile private, existenţa extratereştrilor pe Pământ, implanturile mamare ori folosirea cuptorului cu microunde în pregătirea hranei?

Ni se cere să ne împărtăşim opinia pe aproape orice subiect de către companii, mass-media, guvern ori cunoştinţe, dar are asta vreun sens? Mai mult, odată cu facilitarea exprimării opiniilor online (Twitter, Facebook etc.), avem ocazia, pe care rareori o irosim, de a ne da cu părerea despre subiecte asupra cărora nu ne-am aplecat niciodată.

Niciodată nu ni s-a solicitat să ne exprimăm atât de des opinia. Iar dacă ni se întâmplă să nu avem o opinie pe un anume subiect, Google, „fratele cel mare", ne ajută într-o secundă cu răspunsul necesar.

Opiniile sunt ca hainele: e inacceptabil să nu le ai la (pe) tine tot timpul, în public. Să spui „Chiar nu ştiu nimic despre acest subiect" ori „Nu mi-am cristalizat încă un punct de vedere" este aproape inacceptabil.

 

 

OPINIA NECESITĂ REFLECŢIE

În dialogul său, Theaitetos, Platon îl lasă pe Socrate să constate că opinia este rezultatul reflecţiei, iar reflecţia reprezintă conversaţia cu sine însuşi. Să ai o opinie înseamnă să treci printr-un proces. Ca să ai o anumită abordare, în defavoarea alteia, este necesar un proces intelectual pentru a stabili diferenţe şi ierarhizări.

Câţi dintre noi au opinii bazate pe reflecţie, pe cercetarea subiectului până la limitele sale, pe înţelegerea argumentelor pro şi contra existente?

Adeseori opinia noastră este oare altceva decât rezultatul unui sentiment spontan, ridicat la nivel de punct de vedere? În mod curios, dorinţa de a avea o opinie este mai puternică decât cea de a avea o opinie fundamentată, care să nu ne facă să părem ridicoli în faţa unei persoane avizate.

Argumentele sunt produse printr-un efort intelectual dificil. Informaţiile despre un subiect sunt obţinute şi procesate, premisele şi concluziile sunt evaluate, alte puncte de vedere sunt cântărite, iar uneori este necesară o cercetare suplimentară. Şi astfel e posibil ca la un moment dat din tot acest proces să emeargă o perspectivă echilibrată care să reprezinte propriul punct de vedere pe un anumit subiect. Acest proces reflexiv are şi un alt avantaj, poate mai puţin vizibil: ne face mai receptivi la perspective diferite asupra subiectului în discuţie, pentru că şi noi le-am evaluat în procesul reflecţiei.

Desigur, afirmaţiile de mai sus nu reprezintă în vreun fel vreo noutate, dar este exact ceea ce pare că cei mai mulţi uită atunci dând se angajează în exprimarea de opinii în spaţiul public.

Luaţi de pildă subiectul gazelor de şist. Câţi dintre cei care au o opinie ştiu ceva despre subiect? Despre riscurile reale, despre experienţa altora în acest domeniu, despre beneficiile ori efectele negative pe termen mediu şi lung? Şi cei pro, şi cei contra par ori că s-au informat de pe YouTube (ori vreun site cu informaţii dubioase, promovate de nu se ştie cine), ori nu s-au informat deloc. O realitate a timpurilor moderne este că pot exista ONG-uri care susţin o cauză despre care nu ştiu mai nimic. Surprinzător este nici opiniile guvernamentale nu par să aibă vreo bază solidă. Nu ar fi de mirare dacă şi consilierii primului-ministru s-ar informa tot de pe vreun site obscur de pe Internet; asta şi pentru că studiile ştiinţifice sunt dificil de citit, având pagini multe, iar uneori conţin şi cifre...


E TIMPUL PENTRU O PAUZĂ...


Poate e timpul ca unii dintre noi să se oprească de a lăsa gura să vorbească fără ei. Poate ar trebui să avem şi moment scurte de realism şi să ne întrebăm „Chiar cred ceea ce spun?", „Am reflectat vreun pic pe acest subiect?", „Am argumente solide pentru opinia mea?". Ar fi interesant să vedem ce răspundem la aceste întrebări.

Articol inspirat din oh-you-have-an-opinion-are-you-sure-about-that

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    tt · 1 years ago
    Opinia este o suma de aceleasi pareri. O persoana nu poate avea opinii, ci numai pareri.