Multe dintre cele mai mari vedete ale fotbalului mondial au intrat pe teren în weekend, odată cu disputarea sferturilor de finală ale Campionatului Mondial FIFA la masculin. Pentru numeroși suporteri însă, reușitele unor jucători precum Lionel Messi, Kylian Mbappé și Erling Haaland au fost eclipsate de acțiunile unui personaj surprinzător: arbitrul.
Două decizii controversate au umbrit victoria Angliei cu 2–1 în fața Norvegiei: una prin care a fost anulat un gol norvegian din cauza unui fault comis anterior și alta prin care a fost validat un gol englez, deși mingea părea să fi lovit anterior un cablu suspendat deasupra terenului.
În mod asemănător, victoria Argentinei în fața Elveției nu a mai părut niciodată pusă la îndoială după ce arbitrul i-a arătat atacantului elvețian Breel Embolo al doilea cartonaș galben, eliminându-l și punând practic capăt meciului.
În centrul tuturor celor trei decizii controversate s-au aflat tehnologii concepute tocmai pentru a elimina deciziile controversate. FIFA a invocat dispozitivul „snicko”, montat în minge și capabil să detecteze contactele, pentru a justifica validarea golului Angliei, în timp ce celelalte două decizii au depins de prea puțin îndrăgitul arbitraj video, cunoscut drept VAR (Video Assistant Referee): un grup de arbitri aflați în afara terenului, care pot urmări reluările și îl pot consilia pe arbitrul de centru.
Acestea au fost doar cele mai recente dintr-un lung șir de decizii controversate luate cu ajutorul VAR la acest Campionat Mondial. De ce a ajuns, așadar, un sistem de înaltă tehnologie, conceput pentru a reduce nedreptatea și erorile de arbitraj, să provoace și mai multe dintre controversele pe care trebuia să le încheie?
Faptele sunt importante, dar la fel de importantă este judecata
Fotbalul este un sport rapid și complex, ale cărui reguli s-au dezvoltat de-a lungul a peste 160 de ani.
Tehnologia îi poate ajuta pe arbitri să rezolve anumite chestiuni de fapt, precum dacă mingea a depășit linia porții sau care jucător a atins-o ultimul înainte ca aceasta să iasă din teren.
Numeroase decizii referitoare la faulturi, lovituri de la 11 metri și hențuri depind însă de aprecierea arbitrului și de modul în care sunt aplicate regulile. Adesea, chiar și experții cel mai bine informați nu sunt de acord asupra deciziei corecte.
Unele dispute privesc diferențe de ordinul milimetrilor, scoase la iveală de reluări. În alte cazuri, chiar și VAR pare să nu observe un fault evident. Există și situații în care o decizie corectă din punct de vedere tehnic pare totuși nedreaptă.
VAR poate reproduce imaginile și dovezile necesare pentru reconsiderarea și verificarea deciziilor. În teorie, acest lucru ar trebui să contribuie la reducerea erorilor.
Cu toate acestea, deși arbitrii au acum la dispoziție mai multe dovezi atunci când analizează o fază, procesul propriu-zis de luare a deciziilor este considerat de mulți extrem de inconsecvent.
Acest lucru se explică, în parte, prin faptul că arbitrul de pe teren are libertatea de a decide cât de strict aplică anumite reguli, de exemplu cât de puternic trebuie să fie contactul dintre jucători pentru a fi considerat fault. Potrivit lui Pierluigi Collina, șeful arbitrilor din cadrul FIFA, VAR trebuie să se adapteze modului în care este condus meciul. Atunci când arbitrul permite contactele mai dure pe teren, VAR ar trebui să țină cont de acest lucru. Găsirea unui punct de echilibru care să asigure consecvența rămâne însă dificilă.
Problemele fundamentale rămân
Mai multă tehnologie și mai multe intervenții nu vor rezolva, probabil, unele dintre problemele fundamentale.
Un meci disputat în februarie între Juventus și Inter Milano, în Serie A, campionatul Italiei, ilustrează problema. Un jucător al lui Juventus a avut un contact minim cu un jucător al lui Inter, care a exagerat impactul și s-a prăbușit pe gazon.
Arbitrul i-a arătat jucătorului lui Juventus un cartonaș galben, sancțiune acordată pentru un fault semnificativ. Era al doilea cartonaș galben al fotbalistului, ceea ce a însemnat eliminarea sa pentru restul meciului.
Ați putea crede că era ocazia perfectă pentru ca VAR să verifice faza și să restabilească adevărul. Regulamentul VAR nu permitea însă intervenția în situațiile în care era acordat al doilea cartonaș galben.
Când regula a fost modificată ulterior, nu toată lumea a fost mulțumită, inclusiv Gianluca Rocchi, șeful arbitrilor din campionatul italian, care a avertizat împotriva unei „utilizări mai extinse a tehnologiei”. În același timp, el a afirmat că asemenea incidente nu se produceau atunci când „jucătorii se concentrau asupra jocului de fotbal și, prin urmare, îi ușurau viața arbitrului”.
Mai multă tehnologie, mai multe pretenții
Chiar și atunci când sistemul funcționează, este posibil ca el să nu sporească încrederea suporterilor.
Într-un meci de la Campionatul Mondial disputat în luna iunie între Qatar și Elveția, o decizie crucială privind acordarea unei lovituri de la 11 metri a părut să depindă de o poziție de ofsaid, tocmai tipul de situație pentru care a fost conceput VAR. De obicei, după o verificare VAR, este afișată o reprezentare grafică a rezultatului analizei. În acest caz însă, nu a fost prezentată nicio imagine, iar lovitura de la 11 metri a fost executată.
Suporterii și comentatorii au fost nemulțumiți de lipsa informațiilor, afirmând că aceasta a provocat neîncredere în tehnologie. FIFA a declarat ulterior că verificarea VAR fusese efectuată cu succes, dar că o problemă tehnică împiedicase afișarea graficii.
Prin urmare, nu este suficient ca dreptatea să fie făcută; trebuie să se și vadă că a fost făcută. Cu cât tehnologia devine mai avansată, cu atât marja de eroare se va restrânge și publicul va solicita mai multă transparență. În același timp însă, vor crește și posibilitățile ca sistemul să dea greș.
Chiar și atunci când tehnologia funcționează, ea poate transforma fotbalul într-un joc al milimetrilor, în situații în care poziția degetelor de la picior ale unui jucător poate determina o decizie de ofsaid capabilă să schimbe rezultatul meciului.
Această metodă poate părea bazată pe fapte și obiectivă, dar riscă să elimine tocmai emoția care îi atrage pe suporteri către fotbal. Mai mult, ea pornește de la presupunerea că măsurătorile sunt perfect precise și exacte și că nu există erori.
Probleme care depășesc cu mult terenul de joc
Sistemul VAR a întâmpinat probleme și în afara terenului. Un arbitru VAR a fost surprins consultând site-uri de pariuri în timpul unui meci. Un altul a fost suspendat pentru trucarea meciurilor. Un responsabil din conducerea arbitrajului a fost anchetat pentru că ar fi influențat în mod nejustificat verificările VAR.
Iar la un nivel mult mai înalt decât cel al terenului de joc, FIFA însăși a fost criticată pentru că a suspendat sancțiunea aplicată unui jucător american, fără a oferi o explicație clară și după intervenția președintelui Statelor Unite, Donald Trump. Acest lucru ar fi putut deschide calea către o interferență politică mai amplă, iar alte țări au cerut deja un tratament similar.
Poate că speranța că un sistem tehnic ar putea pune capăt disputelor profund umane legate de un sport care a fost întotdeauna mai degrabă o artă decât o știință a fost zadarnică de la bun început.
Între timp, milioane de dolari au fost investiți în tehnologia și în funcționarea sistemului VAR. Acest lucru înseamnă că erorile vin acum la pachet cu o factură uriașă, ceea ce le face și mai greu de acceptat. Aceeași investiție înseamnă însă și că VAR va rămâne, foarte probabil, în fotbal, indiferent dacă ne place sau nu.
Traducere după VAR was supposed to take the messy human element out of refereeing de Bikesh Raj Upreti, Lecturer in Business Information Systems, The University of Queensland, Federico Iannacci, Senior Lecturer in Management, University of Sussex Business School, University of Sussex și Stan Karanasios, Professor in Information Systems, The University of Queensland.
