Bărbaţii şi femeile simt durerea în mod diferit şi în acest proces de vină este... memoria. Bărbaţii au o memorie a durerii care îi face să resimtă durerea care se repetă în mod mult mai acut decât femeile. Acest rezultat ar putea duce la găsirea unei modalităţi pentru vindecarea durerilor cronice.

Există multe glume asupra modului în care bărbaţii reacţionează la durere. Începând de la leşin la vederea unei siringi până la a plânge de durerile musculare generate de o gripă. De câte ori noi, femeile, nu am râs de un bărbat care ar fi făcut orice doar să se salveze de la o injecţie sau de mersul la dentist? Sunt bărbaţii mai puţin curajoşi decât femeile sau altul este mecanismul care face ca bărbaţii să reacţioneze diferit atunci când este vorba de durere? La această întrebare au răspuns în mod surprinzător afirmativ cercetători canadieni de la McGill University din Montreal şi de la universitatea din Toronto Mississauga. Aceştia au efectuat un studiu atât asupra şoarecilor de laborator, cât şi asupra unui grup de femei şi bărbaţi, rezultatele studiului fiind publicate recent într-un articol în revista Current Biology.

Grupul de persoane care a participat la acest studiu era format din 42 de bărbaţi şi 38 de femei cu vârste între 18 şi 40 de ani. În cazul persoanelor, acestea erau puse într-o încăpere în apropierea unei surse de căldură care le provoca o uşoară durere la braţe; în cazul şoarecilor a fost efectuat un experiment similar, într-un container unde li se provoca, cu o sursă de căldura, o uşoară durere la labele posterioare. Oamenii evaluau nivelul de durere dând un punctaj între zero şi o sută; şoarecilor li se măsura viteza cu care se îndepărtau de sursa de căldură.

Imediat după acest experiment atât oamenilor, cât şi şoarecilor le era provocată o durere mai intensă, ca un fel de reacţie (gen Pavlov) la prima durere; deci o durere mai puternică care urma imediat după o durere uşoară. Oamenilor le erau aplicate brăţări care strângeau tare pulsul, provocând durere, şi trebuiau să efectueze exerciţii cu braţele timp de 20 de minute. Şoarecilor li se injecta oţet diluat în stomac, care le provoca o durere.

A doua zi primul experiment era repetat: adică bărbaţii şi femeile, dar şi şoarecii erau din nou supuşi unei surse de căldură şi reacţia acestora măsurată – prin răspunderea la chestionar la oameni şi prin viteza de fugă la şoareci.

Cercetătorii au putut constata că bărbaţii şi şoarecii de sex masculin evaluau durerea că fiind mai intensă decât în ziua precedentă. Femeile aveau acelaşi rezultat ca în ziua anterioară.

Cercetătorii au ajuns astfel la concluzia că bărbaţii şi şoarecii de sex masculin aveau o memorie persistentă asupra a ceea ce s-a întâmplat în ziua anterioară: o durere mică urmată de o durere intensă – deci este ca şi cum în timpul durerii mici organismul se pregătea deja pentru o durere mai intensă. O memorie a durerii.

Ceea ce i-a surprins pe cercetători nu a fost atât existenţa memoriei durerii, cât faptul că aceasta se manifestă doar în cazul bărbaţilor – femeile nu păreau să aibă acelaşi gen de stres.

La ce ar putea ajuta acest studiu? Dacă într-adevăr rezultatele vor fi confirmate s-ar putea găsi o metodă de tratament, cel puţin pentru bărbaţi, a durerilor cronice – cele care se prezintă constant în acelaşi mod.

Confirmarea acestui mecanism vine de la un studiu ulterior asupra şoarecilor: când li s-a injectat şoarecilor de sex masculin o substanţă care bloca memoria, aceştia nu au mai avut o reacţie la durere atât de intensă ca şi în cazul antecedent.

În viitor deci, cu ajutorul unei blocări selective a memoriei durerilor, s-ar putea trata, cel puţin parţial, efectele nefaste ale durerilor cronice.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.