Medalia NobelPremiul Nobel pentru fizică a fost decernat în 2011 pentru descoperirea expansiunii accelerate a Universului în urma observării de supernove îndepărtate. Cei trei laureaţi ai prestigiosului premiu sunt Saul Perlmutter, Brian P. Schmidt şi Adam G. Riess.

 

 

Cei trei laureaţi ai prestigiosului premiu, Saul Perlmutter, Brian P. Schmidt şi Adam G. Riess, sunt cei care, începând din 1998, au făcut această descoperire incredibilă, care a dus la introducerea termenului de „energie întunecată” în lumea ştiinţei.

Brian Schmidt, de la Australian National University din Weston Crick, Australia, a condus proiectul High-z Supernova, care a adus primele  dovezi experimentale legate de expansiunea accelerată a Universului şi a primit 25% din premiu.

 


Anunţul Comitetului Nobel cu privire la Premiul Nobel pentru fizică, ediţia 2011.

 


Adam Riess, de la Johns Hopkind University şi de la Space Telescope Science Institute în Baltimore , Maryland, SUA, care a jucat un rol special în proiectul High-z Supernova, a primit la rândul lui 25% din premiu.

În final, Saul Perlmutter, de la University of California, Berkeley, SUA, a primit restul de 50% din premiu, el fiind cel care a condus proiectul Supernova Cosmology Project, în cadrul căruia au fost făcute observaţii importante care au confirmat expansiunea accelerată a Universului.

Brian Schmidt, Adam Riess şi Saul Perlmutter îşi vor împărţi premiul în valoare de circa 1.5 milioane de $.

 

Laureatii Premiului Nobel pentru fizica 2011
Laureaţii Premiului Nobel pentru fizică 2011, de la stânga la dreapta:
Saul Perlmutter, Brian P. Schmidt, Adam G. Riess

 


Descoperirea expansiunii accelerate a Universului, materia întunecată şi Premiul Nobel pentru fizică în 2011

În continuare, vom explica pe scurt importanţa acestor măsurători.


Descoperirea expansiunii Universului

Universul este într-adevăr un loc bizar şi, mai în glumă sau mai în serios, se spune că Natura are mai multă „imaginaţie” decât noi oamenii (ceea ce nu e surprinzător, având în vedere faptul că noi, oamenii, suntem produşii Naturii). Cazul pe care îl vom prezenta, al aşa-zisei energii întunecate, este o dovadă în această direcţie.

Soarta şi evoluţia Universului au fascinat omul dintotdeauna – astfel s-au născut legendele şi miturile care „explicau” naşterea Cosmosului şi evoluţia acestuia. Însă de când avem acces la instrumente care ne permit să scrutăm Universul, lunete şi telescoape din ce în ce mai sofisticate, am ajuns să înţelegem mai bine locul nostru în Sistemul Solar şi în galaxia noastră. Am ajuns să vedem galaxii apropiate şi galaxii din ce în ce mai îndepărtate – chiar galaxii care se află la incredibila distanţă de mai bine de 10 miliarde de ani-lumină. Anul-lumină este, în astronomie şi astrofizică, unitatea de măsură cea mai convenabilă, reprezentând distanţa pe care o străbate lumina într-un an; de amintit că viteza luminii este de circa 300.000 de km/s. În această unitate de măsură, distanţa la care se află Soarele este de circa 8 minute-lumină, iar cea la care se află Luna de circa o secundă-lumină.

Nu mică a fost, în anii ’20 ai secolului trecut, surpriza generată de descoperirea făcută de Edwin Hubble, cu ajutorul telescopului de la Mount Wilson Observatory, că Universul este în expansiune, adică faptul că toate galaxiile se îndepărtează una faţă de alta cu o viteză care depinde de distanţă: cu cât este mai mare distanţa faţă de noi, cu atât mai repede se îndepărtează obiectele respective (ceea ce nu înseamnă însă că noi am avea un loc privilegiat în Univers, expansiunea Universului este valabilă „pretutindeni”; un eventual extraterestru din altă galaxie ar vedea aceeaşi situaţie). După analiza datelor, în limbaj tehnic a „deplasării spre roşu” a stelelor de tip Cefeide pe care Hubble le-a măsurat, s-a ajuns la concluzia că viteza de îndepărtare a obiectelor astronomice faţă de noi depinde direct proporţional de distanţă, constanta de proporţionalitate fiind denumită constanta lui Hubble (v = H x d).



Surpriză: expansiunea accelerată şi...energia întunecată

De la descoperirea lui Hubble până în zilele noastre tehnica experimentală s-a perfecţionat şi astronomii au fost în stare să verifice legea lui Hubble pentru distanţe mult mai mari decât la început.

Astfel, în 1998 grupul High-z Supernova Search Team a publicat rezultatele măsurătorilor de supernove de tip Ia (stele masive aflate în ultima fază a vieţii lor, care generează o explozie extrem de violentă; sunt foarte bine cunoscute şi ca atare folosite ca standarde pentru măsurarea distanţelor în Univers) îndepărtate. Aceste măsurători dădeau un rezultat surprinzător. Legea lui Hubble nu este chiar corectă: „constanta lui Hubble” (H din formulă) nu este...constantă! Expansiunea Universului este din ce în ce mai rapidă, adică accelerată. De atunci, alte măsurători, cum ar fi Supernova Cosmology Project, au confirmat această expansiune accelerată a Universului.

 

Energie intunecata - conceptie artist
Energia întunecată. Concepţie artistică


Ce ar putea duce la o expansiune accelerată a Universului? Nu poate fi o formă stranie de materie, deoarece materia are efecte gravitaţionale, iar forţa gravitaţională, fiind doar de tip atractiv, cel mult ar fi încetinit expansiunea Universului. Este momentul în care a luat naştere termenul de „energie întunecată”, tocmai pentru a o deosebi de „materia întunecată” care are efecte gravitaţionale de tip atractiv, şi de care am vorbit în unele din articolele precedente.

La ora actuală „energia întunecată” este unul dintre misterele cele mai profunde în fizică: ce ar putea fi această energia întunecată? Ceea ce se crede, din calculele făcute de fizicieni, este că această formă de energie reprezintă mai bine de 70% din energia din Univers.

Energia întunecată şi soarta Universului

Este energia întunecată constantă în evoluţia Universului sau are valori care depind de „epoca” în care ne aflăm? La ora actuală există doar ipoteze....

Evident că răspunsul la această întrebare este extrem de important, deoarece ne poate da o indicaţie despre soarta finală a Universului: o expansiune din ce în ce mai rapidă, care va dura la infinit, sau o eventuală încetinire a acesteia, urmată de o contracţie a Universului, un aşa-numit Big Crunch (opusul Big Bangului)?

 

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro