Rossi si FocardiDoi cercetători italieni susţin că au realizat un „catalizator de energie” care funcţionează cu nichel şi hidrogen, cu un factor de câştig între energia produsă şi cea consumată de circa 30. Adică transformă 400 W în circa 12.000 W. Detalii, în continuare.




În ciuda faptului că detaliile procesului fizic nu se cunosc, se presupune că mecanismul ce ar sta la baza acestei descoperiri ar putea fi fuziunea rece. În ciuda faptului că oamenii de ştiinţă sunt încă sceptici, inventatorii au depus actele pentru brevetarea metodei şi susţin că, în viitor, vor fi construite centrale care vor produce energie electrică prin noua metodă, cu costuri mult mai mici decât cele care utilizează alte surse de energie.

În acest articol, vă prezentam pe scurt descoperirea cercetătorilor italieni, cu o scurtă introducere a fuziunii nucleare pe care o vom aborda pe larg în viitor, împreună cu prezentarea altor surse de energie.


Telegrafic despre fuziunea nucleară


Fuziunea nucleară înseamnă unirea a două nuclee atomice cu formarea unui al treilea nucleu mai greu şi cu eliberarea altor particule mai uşoare (cum ar fi, de exemplu, neutronii). Este procesul care are loc în stele şi în urma căruia se produc, din hidrogenul iniţial, elementele mai grele. Fuziunea nucleară a elementelor uşoare are loc cu producerea unei cantităţi enorme de energie, tocmai această energie fiind cea care alimentează stelele sau cea care este distructivă în bombele termonucleare.

Energia produsă rezultă din transformarea unei părţi din masa iniţială a nucleelor ce vor fuziona în energie cinetică a particulelor rezultate. Aceste particule pot încălzi mediul pe care-l străbat, generând căldura ce poate fi transformată în energie electrică. Faţă de energia rezultată în procesele chimice, cea obţinută în urma fuziunii nucleare este de milioane de ori mai mare pe unitatea de masă, motiv pentru care oamenii de ştiinţă, dar şi industria, sunt în căutarea realizării unei fuziuni nucleare controlate, care să genereze cantităţi enorme de energie şi să rezolve problema spinoasă a energiei în viitor.

Principala problema este dată de faptul că, pentru a se reuşi fuziunea a două nuclee, este necesar ca acestea să se apropie suficient de mult astfel încât fuziunea să aibă loc. Însă nucleele se resping, deoarece au sarcina electrică pozitivă; trebuie găsită deci o modalitate pentru a învinge această respingere generată de sarcinile electrice ale celor două nuclee.

În stele, acest proces are loc relativ uşor, deoarece la temperaturile extrem de ridicate din stele energia cinetică a nucleelor este suficientă pentru depăşirea barierei de potenţial datorată sarcinilor electrice şi a fuziona. Însă, în laboratoarele terestre, lucrurile sunt mult mai complicate şi, cel puţin până astăzi, nu s-a reuşit realizarea unei centrale de fuziune nucleară controlată, care să genereze energie electrică. Proiectul cel mai complex la ora actuală este ITER (International Thermonuclear Experimental Reactor), care nu reprezintă o adevărată centrală nucleară, ci un prototip care ar trebui să dea informaţii extrem de utile asupra metodei şi care ar conduce la construirea în viitor (vorbim de circa 50 de ani) a unor centrale nucleare „adevărate”, care să producă energie electrică. Vom reveni cu un articol dedicat.


Fuziunea rece


În acest context, în care realizarea fuziunii nucleare prin metode gen ITER este costisitoare şi complicată, la sfârşitul anilor ’80, doi cercetători, Fleischmann şi Pons, au realizat un experiment relativ simplu, în care au susţinut că au obţinut fuziunea nucleară la temperatura camerei, aşa-numita „fuziune rece”. Practic, cei doi susţineau că o celulă de sticlă plină cu apă grea (ce conţine un izotop al hidrogenului care are un proton şi un neutron în nucleu), dotată cu un catod de paladiu, producea, la trecerea unui curent electric slab, multă energie calorică, generând încălzirea apei.

Reacţia de bază, spuneau cei doi, trebuie să fie una de natură nucleară, similară celei ce are loc în stele, obţinută însă la temperaturi extrem de joase. De aici numele de „fuziune rece”. La ora actuală nu există un mecanism clar, acceptat de toţi oamenii de ştiinţă, care să explice cum ar putea să se realizeze fuziunea rece. Motiv pentru care majoritatea cercetătorilor sunt relativ sceptici. Sunt însă şi cercetători care au continuat şi continuă activitatea în acest domeniu, cu rezultate mai mult sau mai puţin satisfăcătoare. Ultimul dintre aceste rezultate este cel obţinut de doi cercetători italieni.


Catalizatorul de energie italian


La 14 ianuarie 2011, într-o conferinţă de presă organizată la Bologna, a fost prezentat un rezultat aparent uimitor: un aparat în stare să genereze mai bine de 10 kW, folosind ca alimentare circa 400 W. Andrea Rossi şi Sergio Focardi, numele celor doi oameni de ştiinţă de la Universitatea din Bologna, au demonstrat că prin folosirea unui aparat (Rossi Energy Amplifier) care conţine o pudră foarte fină de nichel într-un tub metalic în care se găseşte hidrogen presurizat şi un rezistor prin care circulă curent electric, se produce o cantitate de energie corespunzătoare unui factor de câştig de circa 30.

Adică, atunci când se consumă circa 400 W, se produc circa 12,000 W (12 kW). Cum au măsurat cei doi cercetători acest factor? Prin observarea faptului că, în urma acestui proces, în fiecare minut, o cantitate de apă de 292 grame, aflată iniţial la 20 de grade Celsius, se transformă în vapori (corespunzător unei temperaturi de circa 101 C). De aici au calculat căldura totală generată şi au găsit factorul 30 raportat anterior.

Care ar putea fi procesul ce produce acestă energie? Rossi şi Focardi susţin că nucleele de nichel şi cele de hidrogen ar putea suferi un proces de fuziune în aparatul pe care l-au produs, generând nuclee de cupru şi... energie. Ba, mai mult, cei doi susţin că au reuşit să obţină în laborator factori de câştig până la 400, însă procesul în această situaţie ar deveni periculos, deoarece se pot produce explozii.

Detaliile sunt foarte neclare şi există doar speculaţii legate de procesul care ar putea fi responsabil. Majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt sceptici.

 


Prezentarea "catalizatorului de energie" - partea 1 (lb. italiană)



Planurile lui Rossi şi Focardi

Rossi şi Focardi, care lucrează de mulţi ani în acest domeniu, au aplicat pentru obţinerea unui brevet de invenţie a metodei în octombrie 2009, motiv pentru care nu au dat, în conferinţa de presă, toate detaliile, pe care le vor ţine secrete, cel puţin până la obţinerea brevetului.

 


Prezentarea "catalizatorului de energie" - partea a 2-a (lb. italiană)


Cei doi susţin că, prin folosirea acestei metode, s-ar putea produce energie electrică la un cost sub 1 cent/kWh, cost ce este de câteva ori mai mic decât cel al metodelor folosite în prezent pentru producerea energiei electrice. Evident, aceasta ar fi o adevărată revoluţie, atât pentru faptul că procesul este simplu şi nu necesită sisteme extrem de complicate, cât şi pentru costul redus al materialelor (nichel şi hidrogen, ca materiale de bază).
Planul celor doi este construirea unei prime centrale de 1 MW, compusă din 125 module, în următoarele luni. Ulterior, se doreşte construirea şi comercializarea unor astfel de generatoare de energie pe scară largă. Evident, interesele diverselor firme şi industrii producătoare de energie este mare.

Nouă nu ne rămâne decât să vedem dacă această aventură va avea succes sau dacă totul este un bluf. Desigur, dacă metoda se va dovedi într-adevăr utilă pentru producerea energiei electrice, aşa cum susţin cei doi italieni, va trebui înţeleasă în detaliu fizica ce stă la baza acestei descoperiri.

 

 


Prezentarea "catalizatorului de energie" - partea a 3-a (lb. italiană)


Detalii despre descoperirea celor doi italieni (în engleză):
Italian scientists claim to have demonstrated cold fusion
Wikipedia: Energy Catalyzer


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
Susţine-ne pe Patreon!


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro