Albert EinsteinAlbert Einstein este cunoscut de majoritatea dintre noi drept figura reprezentativă a fizicii secolului al XX-lea, geniul care a pus bazele teoriei relativităţii şi unul dintre fondatorii mecanicii cuantice. Einstein a fost însă mult mai mult decât atât – o personalitate completă şi complexă.

 

 

 

Nu există astăzi domeniu al fizicii, al chimiei, al biologiei, al ştiinţei în general, dar şi al filozofiei, care să nu fie profund influenţat de descoperirile lui Einstein. Viaţa lui a fost în mare parte dedicată fizicii, însă gândirea lui, de multe ori şi acţiunile lui, s-au îndreptat spre societate, spre evenimentele anilor celui de-al doilea război mondial, a cauzelor şi consecinţelor acestuia.



Einstein la varsta de 5 ani
Imagine cu Albert Einstein pe când avea vârsta de 5 ani.




Einstein despre... Einstein

Omul care în vizita lui în Japonia în 1922 a fost întâmpinat de zeci de mii de persoane entuziaste, cel căruia i-a fost oferită posibilitatea de a deveni preşedintele Israelului, dar şi cel căruia nu-i plăcea să poarte şosete (motiv de discuţii aprinse cu secretara lui de la Princeton), a ajuns la formularea teoriei relativităţii împins de curiozitate – curiozitatea pe care o avea încă de copil de a-şi imagina lumea văzută călărind un foton.

Observator atent şi de multe ori ironic al societăţii, a lăsat în numeroasele lui scrisori şi documente o serie de gânduri care au fost adunate într-un volum intitulat “The Quotable Einstein” (The Hebrew University of Jerusalem and Princeton University Press) din care vom prezenta o selecţie în mai multe episoade, fiecare dedicat unui capitol aparte.

Acest prim episod este dedicate gândirii lui Einstein despre ... Einstein.



Un om fericit este prea satisfăcut de prezent ca să se mai gândească mult la viitor (scris pe 8 septembrie 1896, la 17 ani, pentru un examen de franceză).

Cunosc de pe  acum inconstanţa oricărui raport uman şi am învăţat să mă izolez de frig şi de cald în aşa fel încât să îmi asigur un bun echilibru termic (scrisoare către Heinrich Zanagger, 10 martie 1917).

Iată o nouă aplicaţie a teoriei relativităţii. În Germania astăzi sunt considerat un “om de ştiinţă neamţ”, iar în Anglia un “evreu elveţian”. Dacă mâine aş deveni o “bestie neagră”, s-ar întâmpla contrariul: aş fi considerat un “evreu elveţian” de către nemţi şi un “om de ştiinţă neamţ” de către englezi. (scrisoare către “Times”, Londra 1919)

Precum în legenda omului care transformă în aur tot ceea ce atinge, în cazul meu totul devine un scandal în presă. (scrisoare către Max Born, 9 septembrie 1920)

Eu am experimentat cea mai mare plăcere în contact cu operele de artă. Îmi dau fericirea pe care nu reuşesc să o găsesc altundeva. (1920)

Ca să mă pedepsească pentru dispreţul meu faţă de autorităţi, destinul a făcut din mine o autoritate. (18 septembrie 1930)

Sunt un “călător singuratic”; niciodată nu m-am simţit ca aparţinând unei patrii, prietenilor şi nici măcar rudelor celor mai apropiate. Dimpotrivă, în faţa acestor legături am avut clara senzaţie de a fi un străin şi am avut mereu nevoie de singurătate (din What I believe, 1930).

Nu aş putea să trăiesc dacă nu aş avea munca mea... Din fericire sunt deja bătrân şi nu cred că mă aşteaptă un viitor lung. (scrisoare către Michele Besso, 10 octombrie 1938, relativ la nazism)

Cum de nu mă înţelege nimeni, dar toţi mă iubesc? (dintr-un interviu la “New York Times” 12 martie 1944).

Au publicat despre mine o grămadă de minciuni sfruntate sau invenţii fără sens: dacă le-aş fi dat importanţă de mult aş fi în mormânt. (scrisoare către Max Brod, 22 februarie 1949)

Activitatea mea ştiinţifică este motivată de dorinţa de a înţelege secretele naturii şi de nici un altfel de sentiment. Iubirea mea pentru justiţie şi lupta pentru a contribui la îmbunătăţirea condiţiei umane sunt complet separate de interesele mele ştiinţifice. (scrisoare către F. Lentz, 20 august 1949)

Nu am talente deosebite, ci doar o curiozitate pasionată (scrisoare către Carl Seeling, 11 martie 1952).

Este straniu că o fiinţă atât de cunoscută poate fi atât de singură. Ceea ce se întâmplă este faptul că acest tip de popularitate...constrânge victima într-o poziţie defensivă care induce la izolare. (scrisoare către E. Marangoni, 1 octombrie 1952)

Este interesant, dacă nu chiar extravagant, că doar cu cunoştinţele dumneavoastră superficiale asupra argumentului aveţi atâta încredere în judecata dumneavoastră. Îmi pare rău, însă eu nu am timp de pierdut cu diletanţii (scrisoare către dentistul G. Lebau care susţinea că a descoperit o teorie a relativităţii mai bună, 10 iulie 1954. Dentistul i-a răspuns lui Einstein scriind “Am doar 30 de ani, este nevoie de timp pentru a învăţa să fii umil”).

Pentru a nu fi corupt de laude, trebuie să continui să munceşti…Nu există altă modalitate.

Când eram tânăr, nu ceream de la viaţă altceva decât un loc de muncă liniştit, în colţul meu, fără să fiu deranjat. Şi uitaţi în schimb ce mi s-a întâmplat.

Nu am încredere în cuvântul “noi “ pentru că nimeni nu poate spune “Eu sunt celălalt”.

Dumnezeu mi-a dat încăpăţânarea unui catâr şi instinctul unui bun câine de vânătoare.

 

Din gândirea lui Albert Einstein (2)

 

 

Traduse din volumul în limba italiană “Albert Einstein. Pensieri di un uomo curioso”.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.