O echipă de cercetători de la Universitatea Reading a făcut un mare pas înainte în înţelegerea uneia dintre cele mai rare tulburări de limbaj cauzată de către accidentele vasculare cerebrale. Dr Holly Robson a descoperit că în rândul oamenilor care suferă de afazie Wernicke, creierele acestora răspund într-un mod semnificativ mai mult la testele de limbaj şi cele vizuale în comparaţie cu persoanele care nu prezintă această tulburare.
În anumite regiuni ale creierului, această creştere în ceea ce priveşte circulaţia sangvină a fost de peste 10 ori în grupul celor cu afazie Wernicke decât în grupul control.
Aceste descoperiri paradoxale ar putea deschide calea către noi tratamente şi piste de cercetare în afazie.
Afazia Wernicke este un tip de afazie rară şi devastatoare – o tulburare de limbaj, produsă (în principal–n.tr) de accidentele vasculare cerebrale, care afectează aproximativ 250.000 de oameni în Marea Britanie. Afazia produce anumite tulburări de limbaj care ne schimbă viaţa incluzând capacitatea de a citi, de a participa la conversaţii şi de a ne bucura de radio şi televiziune. Pe măsură ce ratele de supravieţuire în urma accidentelor vasculare cerebrale cresc, numărul celor care suferă este de asemenea în creştere, iar în prezent nu există nici un tratament eficient pentru afazia de tip Wernicke.
Acest studiu, sponsorizat de către Stroke Association (Asociaţia pentru Accidente vasculare cerebrale) şi condus în parteneriat cu universităţile Manchester şi Bangor, este cel mai mare studiu de neuroimagistică asupra afaziei Wernicke. Cercetătorii au rugat 12 persoane cu afazie Wernicke şi 12 subiecţi control să realizeze corelaţii logice între nişte imagini şi cuvinte în timp ce erau monitorizaţi neuroimagistic. Scanarea neuroimagistică a înregistrat zonele de la nivelul creierului care erau irigate cu sânge şi care regiuni cerebrale răspundeau în urma acestei sarcini.
Rezultatele au fost surprinzătoare. Deşi persoanele cu afazie Wernicke erau considerate a fi profund afectate, cercetătorii au descoperit că, în cazul lor, creierele răspundeau mai mult decât cele ale persoanelor neafectate. Ceea ce este important, multe dintre aceste răspunsuri neurale intensificate au fost localizate într-o zonă a creierului responsabilă de recunoaşterea obiectelor, oamenilor, cuvintelor şi a faptelor.
Dr Holly Robson de la Departamentul de psihologie şi ştiinţe clinice ale limbajului şi prim autor al studiului, spune: „Rezultatele acestui studiu au potenţialul de a întoarce direcţia în care ne îndreptăm în lupta noastră împotriva afaziei de tip Wernicke. Tratamentele de succes pentru afazia de tip Wernicke s-au dovedit a fi evazive. Există mai multe tipuri de afazie ceea ce face astfel de tulburări foarte greu de identificat şi cercetat astfel încât grupuri de studiu ca acesta sunt un important pas înainte.
Rezultatele nu au fost cum ne aşteptam. Toţi participanţii noştri cu afazie de tip Wernicke au prezentat mai multă activitate cerebrală decât grupul control. În mod surprinzător, aceste modificări au avut loc la nivelul creierului în zone cunoscute ca lobii temporali anteriori despre care se crede că facilitează sau „înmagazinează” cunoştinţele conceptuale. Deşi aceste persoane prezintă tulburări de înţelegere, reuşesc în mod clar să acceseze centrul cunoştinţelor conceptuale, în anumite cazuri bazându-se mai mult pe acest centru al cunoştinţelor conceptuale decât persoanele care nu prezintă afazie de tip Wernicke. Îşi solicită sistemul mai mult pentru a realiza aceeaşi sarcină.”
Cercetătorii ştiu din studii anterioare că persoanele cu afazie de tip Wernicke s-ar putea să nu-şi poată folosi cunoştinţele conceptuale într-un mod corect. Acest fapt ne obligă să ne punem întrebarea dacă această supra activare este benefică sau mai mult încurcă.
Dr Robson a concluzionat: „Dacă putem descoperi că aceste modificări sunt benefice, atunci vom fi capabili să utilizăm noi tehnici de neurostimulare şi să dezvoltăm noi terapii pentru a încuraja şi sprijini aceste modificări cerebrale. Cu toate acestea, dacă descoperim că această activare nu este benefică, atunci vom şti că trebuie să adoptăm o abordare diferită în privinţa terapiei. Înţelegerea modului în care creierul se modifică după un accident vascular cerebral este esenţială pentru dezvoltarea unor tehnici de reabilitare de succes.”
Dr Madina Kara, neurocercetător la Stroke Association, subliniază: „Afazia este o tulburare de limbaj devastatoare care afectează o treime din supravieţuitorii accidentelor vasculare cerebrale şi poate afecta capacitatea de a citi, scrie şi vorbi a unui supravieţuitor al unui accident vascular cerebral. Acest studiu, sponsorizat de către Stroke Association, este un pas înainte vital în înţelegerea afaziei de tip Wernicke. Aceste descoperiri ne vor ajuta să dezvoltăm noi metode eficiente pentru a trata pacienţii cu aceste tulburări şi ar putea să ne ajute în a oferi o voce supravieţuitorilor accidentelor vasculare cerebrale care trăiesc cu această tulburare de vorbire.”
„Ne-am angajat să dezvoltăm o comunitate de cercetători complexă şi plină de entuziasm pentru a studia accidentele vasculare cerebrale şi suntem încântaţi că Dr Robson, unul dintre cei care au pus bazele Stroke Associaton, conduce acest nou studiu.”
Traducere de Vîjială Sergiu după new-research-offers-rehabilitation-hope, cu acordul editorului
