E vară în emisfera nordică, ceea ce înseamnă soare, mare și viespi. Mulți dintre noi am fost învățați să ne temem de viespi, văzându-le ca insecte agresive care trăiesc doar ca să ne strice zilele.
Însă, având în vedere pierderile nesustenabile de faună la nivel global, trebuie să învățăm să coexistăm cu toate organismele – inclusiv cu viespile. Ele sunt polenizatori importanți și prădători naturali ai altor insecte.
Un minim de cunoștințe despre biologia lor poate ajuta ca masa ta în aer liber să decurgă liniștit.
Viespile care ne vizitează uneori pe timpul picnicurilor sunt în general viespea comună (Vespula vulgaris) și viespea germană (Vespula germanica). Par că apar din senin. Ce e de făcut?
1. Stai nemișcat. Altfel va crede că ești un prădător
Simțul olfactiv al lucrătoarei (toate lucrătoarele sunt femele) a adus-o la masa ta, dar acum se orientează vizual, folosind repere precum corpul tău și decorul din jur pentru a ajunge la mâncarea de pe farfurie.
Ține gura închisă și evită să respiri intens, ca să reduci emisia de dioxid de carbon – un semnal pentru viespi că un prădător atacă.
Dacă începi să dai din mâini și să strigi, te comporți exact ca un prădător, ceea ce îi poate declanșa comportamentul agresiv.
2. Observă ce mănâncă
Aceasta este o viespe lucrătoare. Caută hrană pentru larvele surorilor ei din cuibul făcut dintr-un material asemănător hârtiei.
Ia o bucată de șuncă? Adună o lingură de dulceață? Bea din sucul tău cu zahăr? Observă ce preferă, deoarece asta îți va spune ce fel de „ofrandă” i-ai putea face. E atât de concentrată pe sarcina ei, încât nici nu va observa că o urmărești.
3. Fă-i o ofrandă ca să nu te deranjeze
Până să-ți dai seama, pleacă cu fălcile pline de dulceață sau cu o bucată de carne. Poate zbura în zigzag, semn că își reface harta mentală pentru a putea reveni. Odată ce a memorat reperele, zboară direct și rapid. Dacă ai urma-o, te-ar duce direct la cuibul ei.
Dar e mai bine să folosești timpul pentru a-i pregăti o mică ofrandă, fiindcă se va întoarce. Ofranda trebuie să fie o porție din ceea ce a luat deja din farfuria ta. Poți muta bucata ușor în lateral, mai departe de restul mâncării. Dacă o lași să-și ia partea și tu vei putea mânca liniștit.
Poți muta treptat ofranda tot mai departe de tine. Aceste tehnici sunt folosite în întreaga lume, fie pentru a descoperi un cuib de viespi (în scopuri alimentare), fie pentru a feri clienții de la o terasă de prezența lor.
Din fericire, prietena ta de la picnic e puțin probabil să aducă un roi după ea, deoarece viespile sociale sunt slab organizate în ceea ce privește recrutarea. Are sens – hrana lor (insecte, cadavre) este de regulă rară și distribuită aleator. O omidă nu înseamnă că în zonă sunt zeci.
Spre deosebire de viespi, albinele au fost supuse unei selecții naturale intense pentru a dezvolta un sistem de comunicare (dansul legănat) care permite recrutarea multor culegătoare spre o sursă de hrană florală.
Totuși, e posibil să ai parte de câteva viespi la picnic, mai ales dacă cuibul e aproape – pur și simplu din întâmplare. Viespile sunt atrase de prezența altor viespi: dacă vede câteva adunate, va cerceta locul. Dar dacă sunt prea multe, s-ar putea să se retragă.
Obiceiuri alimentare în schimbare
Probabil știi deja că viespile devin „obsedate” de zahăr spre sfârșitul verii. Dar de ce preferă proteinele la începutul sezonului? Totul depinde de ce se întâmplă în interiorul coloniei – și acest lucru se schimbă cu anotimpul.
Larvele de viespi sunt carnivore. Împreună, lucrătoarele cresc mii de larve. Dacă viespea din farfuria ta preferă șuncă (sau alt aliment bogat în proteine), înseamnă că în colonia ei sunt multe larve înfometate. Acest comportament apare în general la începutul și mijlocul verii – nu mai târziu de mijlocul lunii august.
Poți privi acest lucru ca pe o formă de ajutor: hrănești niște mici controlori naturali ai dăunătorilor care în scurt timp vor regla populațiile de muște, omizi, afide și păianjeni.
Un element distinctiv la o viespe adultă este pedicelul foarte subțire („talie de viespe”). Această constricție între torace și abdomen a evoluat pentru a permite strămoașelor ei să-și îndoaie abdomenul și să își înțepe sau paralizeze prada.
Această „talie de viespe” limitează dieta lucrătoarei adulte aproape exclusiv la lichide. E ca un chelner care livrează ospățuri fără să guste din ele. Larvele îi răsplătesc serviciile printr-o secreție lichidă nutritivă, pe care o completează cu nectar din flori. Pentru cea mai mare parte a sezonului, acest regim e suficient.
Combină știința cu un picnic
Către sfârșitul verii, majoritatea larvelor au ajuns în stadiul de pupă și nu mai au nevoie de hrană. Prin urmare, scade și nevoia de proteine, dar și secrețiile dulci care hrăneau lucrătoarele.
Acum, viespile lucrătoare sunt nevoite să viziteze florile pentru nectar, deși gemul din prăjitura ta sau limonada dulce pot fi irezistibile. Dacă viespea e obsedată de zahăr, înseamnă că colonia ei se află probabil în faza finală a vieții.
Deși perioada anului oferă un indiciu bun despre raportul proteină-zahăr în preferințele alimentare ale unei viespi, și alți factori influențează comportamentul: vremea, disponibilitatea prăzii, competiția locală și rata de creștere a coloniei. Așadar, tranziția de la carne la dulciuri poate varia de la un an la altul.
Traducere după What to do when wasps crash your picnic de Seirian Sumner, profesor de ecologie comportamentală, UCL.
