Ce a fost mai întâi: vederea în culori sau culorile plantelor și animalelor?
Răspunsul se află într-o istorie evolutivă de peste 500 de milioane de ani.
Racul Odontodactylus scyllarus afișează colori stridente și pot percepe culorile mai bine decât majoritatea animalelor: ochii lor au 12 canale de culoare care pot detecta spectrul ultraviolet și lumina polarizată.
Cercetările cu privire la evoluția culorii în natură arată că vederea cromatică a apărut cu sute de milioane de ani înainte ca organismele să înceapă să afișeze culori. Altfel spus, animalele au început să vadă în culori cu mult înainte ca natura să se umple de flori viu colorate, fructe multicolore, semnale de avertizare și diverse „costumații” cu rol de atragere de parteneri.
Culoarea nu înseamnă nimic fără ochi care să o perceapă
Fructele roșii, florile violete și penele albastre ale păunilor sunt semnale biologice care au sens doar dacă există organisme care le pot percepe. Multe animale nu disting culorile, iar în ochii lor, aceste semnale nu au niciun înțeles.
Tocmai de aceea, apariția vederii în culori și a semnalelor cromatice ridică această întrebare importantă: ce a apărut mai întâi, capacitatea de a vedea culorile sau culorile ca semnale biologice?
Vederea în culori a precedat semnalele vizibile
Reconstrucția istoriei evolutive a acestor trăsături arată că vederea în culori a apărut pentru prima oară acum circa 500 de milioane de ani, în două ramuri evolutive distincte: artropodele (precum insectele) și vertebratele (precum peștii).
Cu toate acestea, primele semnale cromatice — adică folosirea culorii cu o funcție biologică specifică — au apărut mult mai târziu, la distanță de sute de milioane de ani.
Fructele și semințele colorate – începutul semnalelor vizibile
Primele forme de culoare funcțională din lumea vie au fost asociate cu reproducerea plantelor.
În urmă cu aproximativ 300 de milioane de ani, fructele și semințele au început să dezvolte culori distinctive, probabil pentru a atrage animale care să le răspândească. Acesta este momentul în care culoarea a început să capete un sens biologic clar — să comunice, să atragă sau să avertizeze.
Florile colorate urmează, odată cu diversificarea plantelor cu flori
Cea de-a doua mare etapă cromatică a avut loc odată cu apariția florilor. Deși vârsta exactă a primelor plante cu flori este subiect de dezbatere, media estimărilor plasează această tranziție în urmă cu aproximativ 200 de milioane de ani.
Florile au produs evolutiv culori atrăgătoare pentru a seduce polenizatorii — mai ales insecte care, între timp, dezvoltaseră deja vederea colorată.
Culorile de avertizare apar în regnul animal
După alte zeci de milioane de ani, natura a început să utilizeze culorile pentru avertizare.
Acum circa 130 de milioane de ani primele semne ale coloritului de avertizare apar în fosilele unor insecte.
Câteva zeci de milioane de ani mai târziu, omizile unor fluturi prezentau deja combinații de galben, roșu și portocaliu, semnale pentru prădători că nu sunt deloc gustoase.
Acest tip de semnal cromatic pare să fi evoluat independent în mai multe ramuri ale arborelui vieții — în cel puțin nouă încrengături diferite — ceea ce sugerează că utilitatea culorilor de avertizare a fost redescoperită în mod repetat în istoria vieții.
Culorile pentru atragerea partenerilor – ultima etapă majoră
În urmă cu circa 100 de milioane de ani, culorile au fost în sfârșit „puse pe piept” pentru a atrage parteneri.
Primele specii care par să fi adoptat această strategie au fost unii pești. Acest tip de semnal funcționează doar la speciile care au vedere în culori, ceea ce le conferă o semnificație evolutivă aparte: nu pot apărea și nici persista în absența percepției vizuale a culorii.
Culoarea implică și anumite costuri. De exemplu, un semnal în culori vii menit să atragă un partener poate atrage și prădători. Totuși, persistența culorii de-a lungul istoriei evolutive sugerează că, pentru multe organisme, informația pe care o transmite este suficient de valoroasă încât să compenseze aceste riscuri.
Vederea în culori – mai veche decât toate semnalele
Ceea ce surprinde este faptul că vederea colorată a apărut cu cel puțin 100, poate chiar 200 de milioane de ani înaintea oricăror semnale cromatice.
Inițial, probabil a evoluat din nevoia de a distinge obiecte, repere sau pradă în medii slab luminate, precum apele puțin adânci.
Astfel, percepția culorii a fost o unealtă cognitivă înainte de a deveni un mijloc de comunicare biologică.
O lume care a devenit tot mai colorată
De-a lungul ultimelor 100 de milioane de ani semnalele cromatice s-au înmulțit rapid.
Astăzi, natura este mai colorată ca oricând, iar această tendință pare să continue.
Păsările, șopârlele, peștii și insectele au culori vii care reflectă milioane de ani de evoluție comună.
În ciuda dificultății de a determina exact când și cum au apărut aceste culori funcționale, studiile evolutive oferă un fir cronologic clar: mai întâi vederea în culori, apoi fructele, florile, semnalele de avertizare și, în cele din urmă, culorile pentru atragerea partenerilor.
Sigur, în lume a existat culoare înainte de apariția vederii colorate. Frunzele plantelor, de exemplu, reflectă lumina verde chiar și atunci când nu există ochi care să o perceapă.
Natura nu a fost dintotdeauna colorată, dar ochii care au început să distingă culorile au deschis calea pentru o lume tot mai bogată în semnificații vizuale.
