John Wallis (Ashford Kent, 23.11.1616 – Oxford, 28.10.1703) a fost un matematician şi teolog englez. A studiat la Cambridge, după care a îmbrăţişat cariera eclesiastică. La 33 de ani a devenit profesor de geometrie la Oxford.
A fost un admirator al matematicii greceşti, editând o parte din operele lui Eutokios (sec. 4 î.e.n.), Arhimede (sec. 3 î.e.n.), Aristarh (sec. 3 î.e.n.) şi Ptolomeu (sec. 2 e.n.). Lui i se datorează crearea învăţământului pentru surdomuţi.
John Wallis
Contribuţiile aduse în matematică sunt numeroase şi însemnate: a introdus (în 1657) exponenţii negativi; a considerat numerele pozitive şi cele negative ca opuse, respectiv, între ele; a dat diverse interpretări numerelor pur imaginare şi complexe; a dedus divizibilitatea binoamelor; a înţeles (încă din 1656) faptul că 0! trebuie considerat egal cu 1; a exprimat prin cuvinte (în 1658) importantele formule privind numărul divizorilor unui număr şi suma lor.
De asemenea, a cercetat diferite sisteme de numeraţie, a studiat transformarea fracţiilor ordinare în numere zecimale şi invers; a expus proprietăţile principale ale numerelor zecimale periodice; a cunoscut că extragerea rădăcinilor pot conduce la numere zecimale neperiodice infinite; s-a ocupat cu fracţiile continue şi a dat legea formării resurselor; a dat (în 1656) prima definiţie a noţiunii de limită, introducând pentru prima dată un simbol pentru infinit, şi a considerat egalităţi, a găsit formula care redă numărul Pi sub forma celebrului produs infinit de numere naturale.
A descoperit (în 1656) triunghiul caracteristic (cum l-a denumit G. Leibniz, în 1684) atât de utilizat în calculul infinitezimal; a expus o metodă nouă pentru rectificare; a efectuat cuadraturi (înainte de descoperirea calculului integral); a introdus abscisele negative. În trigonometrie, a studiat (în 1670) semnele sinusului în cele patru cadrane; a desenat sinusoida şi secantoida. De la Wallis ni s-au transmis denumirile de interpolare şi de mantisă (1656, respectiv, 1657).
Opere principale:
:: Tractatus de selectionobus conicis, nova methodo exposits (1655);
:: De algebra, tractatus historicus et practicus (1673);
:: Discurse of Combinations (1685).
