În cadrul unui experiment mai degrabă neplăcut, participanţii care fuseseră minţiţi că roşeau au roşit în consecinţă şi mai tare şi au anticipat că sunt judecaţi negativ de către oamenii cu care discutau. Detalii despre acest studiu, în cele ce urmează.
Descoperirea ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care unii oameni timizi intră într-un cerc vicios al fricii de a nu roşi, simţind că roşesc mai mult decât o fac în realitate şi în cele din urmă temându-se de situaţiile sociale din această cauză.
Corine Dijk şi colegii ei au recrutat o sută de studenţi aleşi dintr-un grup mai mare pe baza scorurilor obţinute la un ”chestionar al roşeţii”: primilor 50 le era foarte frică să nu roşească, iar celorlalţi 50 nu le era deloc teamă de asta.
Sarcina participanţilor era să converseze cinci minute cu doi străini. În tot acest timp, participanţii erau conectaţi la dispozitive de evaluare psihologică a temperaturii şi culorii tenului. Important era că jumătate dintre ei primeau feedback, prin intermediul unui dispozitiv de pe deget care vibra, în legătură cu intensitatea roşeţii. Ei credeau că feedbackul este real, însă, în realitate, acesta era stabilit dinainte. Asistenţii de cercetare nu ştiau care studenţi se aflau în diferitele condiţii.
Descoperirile principale au fost acelea că feedbackul fals, conform căruia participanţii roşeau, îi făcea pe aceştia să roşească încă şi mai mult şi să creadă că aveau să fie evaluaţi în mod negativ de către studenţii cu care trebuiau să converseze. Acest lucru a fost valabil în cazul ambelor grupuri – pentru cei care se temeau să nu roşească, dar şi pentru cei care nu se temeau de asta.
Cu toate acestea, a existat o diferenţă importantă între cele două grupuri participante: participanţii ”roşo-fobici” au supraestimat intensitatea roşeţii lor mult mai mult decât ceilalţi. Acest lucru ar putea explica de ce ”roşo-fobicii” pot intra mai uşor într-un ciclu inconfortabil al complexelor şi al aşteptărilor sociale negative.
O descoperire surprinzătoare a fost aceea că participanţii cărora li se dăduse un feedback fals fuseseră evaluaţi de asistenţii de cercetare drept mai puţin agreabili decât participanţii de control, deşi aceste evaluări negative nu au fost atât de rele pe cât credeau participanţii că aveau să fie.
Cercetătorii au spus că descoperirile lor au mai multe implicaţii clinice. În primul rând, ar putea ajuta la învăţarea oamenilor că faptul de a roşi nu conduce la evaluări atât de rele pe cât cred ei. În al doilea rând, descoperirea că participanţii fobici şi non-fobici cărora li se dăduse un feedback fals fuseseră slab evaluaţi de către asistenţii de cercetare sugerează că (”roşo-fobic” sau nu) conştientizarea faptului că roşim ne poate face să ne comportăm ciudat, poate din cauza faptului că devenim prea conştienţi de sine. ”În consecinţă, persoanele care se tem să nu roşească ar putea fi ajutate prin antrenamente vizând perpetuarea unui comportament normal şi în timp ce roşesc”, au spus cercetătorii.
Traducere după: Thinking that you're blushing makes you blush even more, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
