Matematica egipteană s-a născut din nevoia locuitorilor de pe marginea Nilului de a măsura terenurile inundate de fluviu. Geometria egipteană se reduce la aceste măsurători şi calcule de distanţe şi de unele arii şi volume. Detalii, în articolul următor.
Sistemul de numeraţie egiptean, era unul simplu, numerele de la 1 la 9 fiind reprezentate prin linii verticale:
Restul numerelor aveau diferite simboluri. De exemplu, 10 era reprezentat de un simbol ce ar putea sugera un mâner sau o toartă:
Numărul 100 era reprezentat de o spirală. Ca şi în cazul zecilor, numărul 200 însemna 2 de 100 şi deci era reprezentat de două spirale. Numărul 300 era reprezentat de 3 spirale etc.
Numărul 1000 era reprezentat de o floare de lotus, numărul 2000 de două flori de lotus etc.
Numărul 10.000 era reprezentat printr-un simbol ce aducea cu un deget, iar 100.000 era reprezentat printr-un simbol ce sugera un mormoloc (vezi imaginea din startul articolului).
Numerele erau scrise de obicei orizontal şi existau cazuri când numerele se citeau de la stânga la dreapta şi cazuri când se citeau de la dreapta la stânga. De exemplu, dacă floarea de lotus era înclinată în partea stângă, citirea se făcea de la stânga la dreapta şi dacă era înclinată în partea dreaptă citirea se făcea de la dreapta la stânga. Acelaşi lucru se întâmpla şi în cazul spiralelor, degetelor şi mormolocilor: înclinarea acestora arăta în ce direcţie se făcea citirea. Existau cazuri când numerele se scriau vertical, citirea făcându-se de sus în jos.
Egiptenii cunoşteau şi fracţiile. Toate fracţiile lor aveau numărătorul 1, cu 2 excepţii: 2/3 şi 3/4. Aceste fracţii unitare sunt cunoscute în istoria matematicii ca fracţii egiptene. Acestea era notate prin simbolul special 
, care desemna numărătorul:
Ca şi în cazul altor popoare vechi, nu se cunosc numerele negative. Operaţiile numerice erau înmulţirea, împărţirea, adunarea şi scăderea, care era considerată numai când rezultatul ieşea pozitiv.
Matematica Egiptului vechi nu cunoştea teoreme generale şi nici demonstraţii, însă se deduce din construcţia piramidelor că egiptenii cunoşteau o formă restrânsă a teoremei lui Pitagora şi anume că 32+42=52.
Calendarul egiptean avea o precizie surprinzătoare pentru acele vremuri: anul avea 12 luni de câte 30 de zile, plus alte 5 zile de sărbătoare. O zi era împărţită în 24 de intervale egale, iar o săptămână avea 7 zile. O săptămână începea în ziua lui Sabbaoth (numele deriva dintr-un cuvânt ce însemna “armată”), adică sâmbăta.
Cele mai multe informaţii despre vechea matematică egipteană provin de la un document numit Papirusul Rhind. Acesta a fost descoperit în Valea Nilului în 1858 şi conţinea 84 de probleme de matematică şi soluţiile lor. Iniţial, papirusul era un singur sul de 564 cm lungime şi 33 lăţime, însă a fost împărţit în două bucăţi aproximativ egale, În momentul de faţă, cele două bucăţi ale papirusului se află la British Museum.
Bibliografie:
“ O istorie a matematicii”. Adrian C. Albu, Editura Nomina, 2009
