Prima ecuație scrisă vreodată (14x + 15 = 71), prinsă în cartea „The Whetstone of Witte”, publicată de Robert Recorde în 1557
În acest articol vom vorbi pe scurt despre originea unor simboluri matematice arhicunoscute, precum: egal - „=”, plus - „+”, minus - „-”, înmulțit - „×”, împărțit - „÷”, radical - „√”, infinit - „∞”, pi - „π”, sumă - „Σ” și integrală - „∫”.
SEMNUL EGAL: =
Semnul egal apare pentru prima dată într-o carte a matematicianului galez Robert Recorde. Explicația matematicianului pentru simbolul ales a fost aceea că „nimic nu ar putea fi mai egal” decât două linii paralele de dimensiuni identice.
SEMNELE „PLUS” și „MINUS”: + și -
Semnul + a fost identificat pentru prima dată într-un text din sec. XV a lui Johannes Widmann și își are originea, cel mai probabil, în termenul latin „et”, care are semnificația de „și”.
Semnul - își are originea în scrierile matematicienilor egipteni și greci, devenind popular în Europa în sec. XVI.
SEMNELE „ÎNMULȚIT” și „ÎMPĂRȚIT”: x și ÷
Semnul x a fost introdus de matematicianul William Oughtred în 1631, înlocuind semnul · (folosit și astăzi pentru a indica același lucru, înmulțirea a două numere).
Semnul ÷, cunoscut sub numele de „obelus”, a fost prima dată utilizat cu sensul de „împărțire” în 1659 de matematicianul Johann Rahn.
Termenul „obelus” vine din gr. ὀβελός (obelós), care însemna „băț ascuțit”, și este rădăcina cuvântului „obelisc”.
SEMNUL „RADICAL”: √
Simbolul √ a fost introdus de Christoph Rudolff în 1525 în cartea sa „Coss” pentru a desemna „rădăcina pătrată” a unui număr și este derivat din termenul latin „radix”, care înseamnă „rădăcină”.
Radicalul unui număr reprezintă un alt număr, care ridicat la o putere cu exponent fracționar (numitorul exponentului puterii fiind denumit ordinul radicalului) este egal cu numărul dat.
SEMNUL „INFINIT”: ∞
Semnul ∞ a fost introdus de matematicianul John Wallis în 1665. „Infinit” are la origine tot un termen latin, „infinitas”, care are sensul de „fără sfârșit”.
SEMNUL „PI”: π
Semnul π a fost introdus în 1706 de matematicianul galez William Jones pentru a indica raportul dintre circumferința și diametrul unui cerc și a fost popularizat ulterior de matematicianul elvețian Leonhard Euler.
π este un număr irațional, sau altfel spus, el nu poate fi scris ca raport de două numere întregi.
Reprezentarea zecimală a lui π, cu 50 de zecimale este:
3,14159265358979323846264338327950288419716939937510...
SEMNUL „SUMĂ”: Σ
Semnul Σ (litera grecească „sigma”) a fost introdus ca simbol al sumei unei serii de numere în sec. XVIII de matematicianul german Leonhard Euler.
SEMNUL „INTEGRALĂ”: ∫
Semnul ∫ a fost introdus simbol matematic în sec. XVII de matematicianul și fizicianul Gottfried Leibniz, semnificând procesul de integrare a unei funcții, concept fundamental în analiza matematică, unde Leibniz, alături de Newton, a avut contribuții fundamentale.
Semnul ∫, un S alungit, are la origine termenul latin „summa”, care înseamnă „sumă” sau „total”.
Sursa: CantorParadise
