Apa rece, de preferat când ne este sete?

O nouă întrebare interesantă a apărut în secţiunea Q&A: "De ce setea nu este satisfăcută şi cu apă caldă?" De ce ar trebui un pahar de apă rece să ne potolească setea mai mult decât un pahar de apă caldă? Citiţi în continuare de ce sunt de preferat lichidele mai reci.

Implicit, în această întrebare presupunem că potolirea setei presupune ingestia de apă sau alte lichide mai puţin specifice. Setea reprezintă o stare fiziologică care presupune dorinţa de a consuma lichide. Fie că mâncăm o felie mare de pepene sau un castron mare de salată, setea noastră ar putea fi potolită la fel de bine ca şi când am consuma un pahar de apă, însă senzaţia de sete nu ar fi potolită imediat (ştiu, pare puţin ambiguu).

În mod obişnuit, când oamenilor le este sete preferă să bea un pahar de apă. Dar dacă oamenilor transpiraţi, însetaţi le este oferită posibilitatea de a alege între un pahar cu apă caldă şi unul cu apă rece, majoritatea vor alege paharul cu apă rece. Volumul de lichide este acelaşi şi se presupune că ar trebui să potolească setea în egală măsură. Dar acest lucru nu explică preferinţa pentru apa rece.

O să fac o paralelă între dorinţa de a consuma lichide şi dorinţa de a respira, adică relaţia dintre temperatura percepută a aerului şi dorinţa de a respira. Lipsa de aer pentru dorinţa de a respira este precum lipsa de apă pentru senzaţia de sete. Ne putem ţine respiraţia mai mult timp atunci când plămânii ne sunt plini cu oxigen decât atunci când sunt pe jumătate plini. Aceasta se datorează faptului că mai mult aer în plămâni permite sângelui să obţină mai mult oxigen. Dar este adevărat, în egală măsură, că, cu cât este mai mai prelungită inhalarea (inspiraţia), cu atât va deveni mai rece faringele în timpul inspiraţiei active. Cu fiecare inspiraţie apare o răcire (determinată de evaporare) care duce la o scădere a temperaturii epiteliului nazofaringian şi faringian. Astfel, dacă oamenii inhalează aer rece şi nu aer cald, îşi vor ţine respiraţia mai mult timp cu plămânii plini de aer rece. Se pare că un semnal privind cantitatea de aer din plămâni provine indirect de la temperatura faringelui, în plus faţă de volumul de aer de la nivelul plămânilor. Mai mult, dorinţa de a inhala nu se bazează în întregime pe concentraţia de oxigen din sânge ori nivelurile de CO₂, ci şi pe un calcul ori o estimare inconştientă privind timpul pe care aerul din plămâni îl va petrece la acest nivel. Un experiment similar poate fi făcut folosind temperatura aerului din cameră înainte şi după inhalarea unor vapori de mentol. Tratamentul căilor aeriene superioare cu mentol permite unei persoane să-şi ţină respiraţia un timp îndelungat. Cele două respiraţii (înainte şi după mentol) sunt identice în ceea ce priveşte temperatura şi volumul, dar senzaţia de inhalare după tratamentul cu mentol este mai rece, mai răcoroasă, ceea ce pare că păcăleşte corpul făcându-l să creadă că în plămâni se găseşte o cantitate mai mare de aer. Acest lucru permite persoanelor în cauză să-şi ţină respiraţia un timp îndelungat chiar dacă nivelurile de oxigen sunt asemănătoare în cele două condiţii.

Astfel, dacă consumul de lichide este similar respiraţiei, atunci consumul de apă rece nu potoleşte setea numai prin faptul percepţiei curgerii lichidelor la nivelul cavităţii bucale şi a faringelui, esofagului, dar şi pentru că apa de la nivelul cavităţii bucale care are mai puţin de 32 de grade Celsius se simte mai rece. Astfel, răcirea în timpul consumului de lichide poate fi un semnal important. Mai mult, dacă setea este potolită când ingerăm apă, dar înainte de absorbţia sa, atunci determinarea faptului că o cantitate suficientă de apă a fost ingerată pentru a menţine volumul de sânge necesar şi osmolaritatea esenţială este o simplă estimare. Deci, dacă apa rece ne dă senzaţia că am ingerat o cantitate mai mare de apă decât o face un volum identic de apă la temperatura camerei, înseamnă că apa rece are un potenţial palatabil (capacitatea unui aliment de a satisface gustul, preferinţele şi nevoia celui care îl consumă) mai mare în ceea ce priveşte potolirea senzaţiei de sete. Acest lucru ar putea explica de ce pacienţii internaţi în spitale cărora nu le este permis să bea apă primesc o oarecare satisfacţie atunci când sug cuburi de gheaţă.

Consolidarea palatabilităţii unui lichid ingerat este o metodă de a îmbunătăţi legătura dintre ingestia de lichide şi randamentul transpiraţiei. Palatabilitatea apei este influenţată de o mulţime de factori printre care temperatura şi aroma. Temperatura preferată a apei ingerate este influenţată de comportamente dobândite şi preferinţe culturale. Cea mai plăcută temperatură a apei în timpul refacerii după exerciţiu a fost de 5 grade Celsius într-un studiu, deşi, atunci când apa a fost ingerată în cantităţi mari, a fost preferată o temperatură între 15 şi 21 de grade Celsius, se arată în alte două studii. Experimentele au demonstrat că ingestia voluntară de lichide este intensificată dacă lichidele sunt aromatizate şi/sau îndulcite. În principiu, băuturile care sunt îndulcite (artificial sau cu zaharuri), aromatizate şi răcite între 15 şi 21 de grade Celsius ar trebui să stimuleze ingestia de lichide, arată alte 4 studii.

Rata cu care echilibrul hidro-electrolitic este refăcut depinde şi de rata la care fluidele ingerate sunt golite din stomac şi absorbite din intestin la nivelul sângelui. Rata cu care lichidele părăsesc stomacul depinde de mai mulţi factori precum volumul, temperatura şi compoziţia lichidului ingerat, cât şi activitatea fizică ori starea metabolismului. Cel mai important factor care influenţează golirea gastrică este volumul de lichid din stomac. Cu toate acestea, rata de golire a stomacului de fluide este încetinită proporţional cu creşterea concentraţiei de glucoză peste 8%. Astfel, pentru a promova golirea gastrică, mai ales în prezenţa unei concentraţii de 4-8% de carbohidraţi în lichide, este mai avantajoasă menţinerea unui volum maxim de lichide care poate fi tolerat în timpul activităţii fizice (400-600 ml). O activitate fizică uşoară până la moderată pare a avea un efect minim sau niciun efect asupra golirii gastrice, în timp ce o activitate fizică intensă ar putea încetini golirea gastrică.

În concluzie, putem ingera un lichid care să deţină temperatura dorită, însă setea ne va fi potolită mai repede dacă vom consuma lichide mai reci.