Presa abundă în formule de genul „șeful NATO”, când vorbește, în fapt, despre secretarul general al NATO (în prezent, Mark Rutte), „șefa UE”, când vorbește, în fapt, despre președinta Comisiei Europene (în prezent, Ursula von der Leyen), sau „șeful OCDE”, când vorbește, în fapt, despre secretarul-general al OCDE (în prezent, Mathias Cormann).
Doar trebuie să dați clic pe linkurile de mai sus pentru a vă convinge cât de răspândită este această practică.
Într-o discuție recentă dintre Vlad Petreanu și Moise Guran, în două rânduri, cei doi încearcă să se lămurească ce e un termen, ce pare nou pentru ei, „obsolit” (cum îl pronunță ei). „Cum se traduce «obsolit»?”, se întreabă Vlad Petreanu.
Cu siguranță, termenul este nou pentru aceștia, ajuns la ei pe filiera engleză, dar termenul nu doar că nu este nou în limba română, ci dicționarele îl tratează ca pe unul învechit!
„Alternativă” este un termen utilizat greșit în masă. Foarte rar am văzut texte în care utilizarea este cea corectă.
Una dintre cele mai supărătoare greșeli din vorbirea de zi cu zi este cea de tipul: „am servit masa la restaurant astăzi”. De ce? Pentru că, de regulă, ceea ce exprimă vorbitorul este exact opusul a ceea ce vrea să spună.
Cuvintele enantiosemantice sunt cele care au cel puțin două sensuri, un sens fiind opusul celuilalt. Cu alte cuvinte, conțin un sens și antonimul lui.
Poate uimitor pentru unii, încă se mai găsește de cumpărat miere de... albine, un pleonasm evident, pentru că termenul „miere” include ideea de albină.
„Perioadă de timp” este, în mod evident, o exprimare pleonastică. Perioadă se referă la „un interval de timp”; ideea de „timp” este conținută în termenul „perioadă”.
Limba română, ca toate limbile pământului, evoluează. Noi cuvinte intră constant în circulație, unele acoperind anumite goluri, în special în domeniile științific și tehnologic, altele la întâmplare, după cum îl duce mintea pe „autor”.
1. Introducerea virgulei după adverbe sau locuțiuni adverbiale de mod explicative.
Greșit: „Adică, existența bisericuțelor în cadrul clasei”.
Corect: „Adică existența bisericuțelor în cadrul clasei”.
Greșit: „Am clarificat. Și anume, că totul a fost o eroare”.
Corect: „Am clarificat. Și anume că totul a fost o eroare”.
Cei doi termeni, „aleator” și „aleatoriu” pare că sunt folosiți la întâmplare și interschimbabil, în sensul că pare că o bună parte a vorbitorilor de română consideră că ambele variante sunt corecte.
În fapt, „aleator” apare în dicționarele limbii române, ca variantă pentru „aleatoriu”, forma considerată de unii ca fiind singura corectă.
Până să dau recent peste un articol care tratează acest subiect, nu mi-am pus această problemă, folosind termenii intuitiv, convins, desigur, că am dreptate.
La o citire rapidă a titlului probabil apare întrebare: „Ce legătură este între logo și siglă, pe de-o parte, și ceilalți termeni, pe de alta”? Sunt destule subtilități în delimitarea acestor termeni. Să încercăm să ne lămurim...
De când cu explozia de la Crevedia, „GPL” a fost pe buzele tuturor. Pronunția acestei abrevieri, reporter TV sau simplu cetățean, a fost cea aleasă de vorbitor, după cum era obișnuit. Dar care este cea corectă?
Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” a creat o pagină web pe care pune la dispoziția publicului dicționarele esențiale ale limbii române.
Umblă prin „târg” povestea că termenul „pușcărie” a ajuns să aibă sensul principal de astăzi, acela de „închisoare”, ca urmare a faptului că la un moment dat un turn utilizat ca depozit de tunuri și puști ar fi avut și rolul de închisoare. În acest fel termenului „pușcărie”, derivat din „pușcă”, i s-a asociat sensul de „închisoare”. Închisoarea de la pușcărie s-ar fi aflat în apropierea Curții Domnești și a Hanului lui Manuc și a ars în 1847 (sursa).
Dar este adevărată această poveste?
Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |
Cumpără un exemplar printat!
Clic pe imagine pt. detalii.