"A experia" este un verb pe care nu-l veţi găsi în dicţionarele limbii române. Sunt două abordări posibile:  (1) dacă nu există în dicţionar, nu are rost să ne batem cu el şi (2) dacă acest cuvânt este utilizat şi nu există un sinonim pentru el, probabil că în viitor îşi va face loc şi în dicţionare şi, una peste alta, îl putem utiliza. Limba este un organism viu, iar dicţionarele de multe ori nu ţin pasul cu limba vorbită.

Comentarii -

Pot părţile agrea un contract? Este umilitor să fii patetic? Eşti fortuit să faci anumite lucruri, deşi nu vrei? Este acceptabil să "iei la cunoştinţă"? Vă invităm în articolul de faţă să luaţi contact cu câteva exemple de cuvinte utilizate în limbajul cotidian, dar înţelese şi folosite în mod greşit.

Comentarii -

Se scriu cu literă mare:

1. Constelaţii: Cornul-Caprei, Ursa-Mare.

2. Stelele, planetele şi sateliţii: Soarele, Terra, Luna etc.

3. Marile epoci istorice şi evenimentele istorice majore: Antichitatea, Evul Mediu, Renaşterea, Unirea Principatelor, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial, Războiul de 100 de Ani, Conferinţa Naţională a Partidului Liberal etc.

Comentarii -

VirgulaDat fiind interesul vizitatorilor site-ului nostru pentru regulile de folosire a virgulei în limba română, oferim, pe lângă articolul nostru extins despre virgulă, şi un ghid minimal de utilizare a virgulei, de dimensiuni mult reduse, fără limbajul tehnic al cărţilor de gramatică.

Comentarii -

Întâlnim adesea, mai ales în vorbire, formula de adresare: "Drage colege" ori "Dragele mele colege" ori "Dragelor, vă rog să mă ascultaţi". Numai că forma corectă de feminin plural pentru "drag" este "dragi", nu "drage".

Deci corect este să spunem: "Dragi colege", "Dragile mele" şamd.

Comentarii -

Una dintre greşelile întâlnite în presa românească ori pe site-urile / blogurile personale este folosirea neadecvată a formulei "etc." ori "et caetera".

Iată câteva exemple:
"El a susţinut că BRD are o ofertă complexă acoperind atât necesarul de lichidităţi pentru desfăşurarea activităţii curente a agricultorilor (combustibil, salarii, seminţe, îngrăşăminte, etc)...". Sursa: Mediafax

Comentarii -

Folosirea ghilimelelor, deşi poate părea o chestiune minoră, reprezintă o problemă serioasă - observăm noi, în urma primirii a sute de articole de la colaboratorii Scientia - pentru mulţi dintre noi. Şi nu e vorba despre persoane neinstruite, ci, am spune, dimpotrivă.

Comentarii -

O chestiune dificilă în limba română, asimilată de puţini vorbitori este cea referitoare la punerea cratimei atunci când articulăm ori formăm pluralul pentru anumite cuvinte de împrumut. Cum se scrie corect: "penalty-ul" ori "penaltyul"? Şi cum există şi o formă adaptată a acestui neologism, corect e "penaltiul" ori "penalti-ul"?

Comentarii -

Folosirea adjectivului "propriu" este adesea greşită în două situaţii: atunci când este articulat, la forma de plural şi atunci când este însoţit de termeni care dau naştere unui pleonasm.

Comentarii -

Spre surprinderea unora, probabil, sunt nenumărate exemple de cuvinte banale care nu se pronunţă aşa cum se scriu. Ştiaţi, de pildă, că termenul "exemplu" nu se pronunţă "ecsemplu", ci "egzemplu"?

Iată în continuare o serie de cuvinte care se citesc altfel decât cred mulţi dintre noi.

Cuvinte vechi ale limbii române, ca eu, el, ea, ei, ele, au pronunţii considerate, probabil, de unii uşor arhaice, în sensul că se pronunţă corect "ieu", "iel", "ia" şi "iele".

Comentarii -

Din păcate de multă vreme presa scrisă ori audiovizualul nu mai prezintă un reper în ceea ce priveşte vorbirea şi scrierea limbii române. Jurnalişti de ocazie ori invitaţi agramaţi pot fi văzuţi zilnic masacrând limba română la posturile de televiziune.

Comentarii -

Vorbeam cu ceva vreme în urmă de excesul de "absolut" din discursul românului modern. Între timp (poate o fi fost şi atunci, dar nu l-am observat) a mai apărut un cuvânt fără de care nu îndrăznim să ne angajăm în vreo discuţie serioasă: "extrem". Declar acest termen clişeul sezonului...

Comentarii -

Formele comprimate ale acestor formule uzuale de raportare la rude dau destule bătăi de cap, am văzut, unor vorbitori nativi de limbă română. Dacă s-o întâmpla să ajungă unii dintre aceştia pe acest site, le oferim aici variantele corecte :).

Comentarii -

Cei doi termeni, declinare şi conjugare au legătură cu clasele de flexiune, cu tiparele de modificare a formei  cuvintelor.

Declinările se referă la flexiunea substantivelor, pe când conjugarea se referă la flexiunea (modificarea formei) verbelor. Aşadar, declinăm un substantiv, dar conjugăm un verb.

Comentarii -

 

Un alt cuvânt care pune probleme din punct de vedere al pluralului (vezi şi  Viruşi versus virusuri. Cum este corect?) este substantivul neutru vis.

În principiu, vorbim despre vis - ca înlănţuire de imagini pe timpul somnului şi vis - ca aspiraţie, dorinţă arzătoare etc. Dicţionarele limbii române nu ne ajută prea mult, pentru că nu fac diferenţa, sub aspectul pluralului, între cele două sensuri de bază ale termenului vis.

Comentarii -

Viruşi versus virusuri

Dacă o să verificaţi dicţionarele limbii române existente pe piaţă ori DexOnline.ro o să observaţi că pentru substantivul virus există două forme de plural, ambele acceptate: virusuri şi viruşi.

Întrebarea care se naşte este următoarea: cum spunem când ne referim la viruşii informatici şi cum spunem când ne referim la agentul patogen?

Opiniile pe Internet sunt diverse. Oricum ele nu reprezintă o autoritate, dar existenţa acestor dezbateri în spaţiul online arată că există o preocupare pentru acest subiect.

Comentarii -

 

Din punct de vedere morfologic, adică din punct de vedere al posibilităţii cuvintelor de a-şi schimba forma în vorbire, pentru a exprima relaţia cu un alt cuvânt, părţile de vorbire sunt de două feluri: părţi de vorbire flexibile şi părţi de vorbire neflexibile.

Părţile de vorbire flexibile sunt: substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, pronumele şi verbul.

Comentarii -


Cum este corect să scriem: cunoştinţă ori cunoştiinţă?
"Am luat cunoştinţă de decizie" ori "Am luat cunoştiinţă de decizie"?.

Comentarii -


Am observat că "a fi" pune unele probleme românilor. Atât pe Internet (site-uri ale unor publicaţii ori site-uri personale), cât şi pe "micul ecran" (subtitrările filmelor), am constatat adeseori cum verbul neregulat "a fi" este folosit în mod greşit. În principiu este vorba de numărul de i-uri.

Fără a intra în explicaţii tehnice, o să prezint erorile pe care le-am observat şi varianta corectă.

Comentarii -

Există câteva reguli privitoare la despărţirea cuvintelor în silabe. Iată-le explicate mai jos.

 

1. Atunci când o consoană se află între două vocale, aceasta trece în silaba următoare: ca-să; pa-du-re; u-ti-li-za-re, re-ce, ve-cin, po-diș, a-fiș, le-ge, o-lea-că, lu-nă, soa-re, ra-zei.

Dacă înaintea consoanei sau după ea se află un  diftong sau un triftong, consoana trece în silaba  următoare:
pâi-ne; stro-pea-lă; cre-ioa-ne.

Comentarii -

 

Când se folosesc şi când nu se folosesc iniţiale majuscule? Scriem Soare cu iniţiala majusculă ori nu? Scriem "de 1 Mai mergem la mare" ori "de 1 mai mergem la mare"? O să ne lămurim în continuare... Doar o menţiune facem înainte de a prezenta regulile: nu vom trata toate situaţiile în care se impune (ori nu) scrierea cu iniţială majusculă, ci doar acele cazuri care ni s-a părut că ar crea probleme concetăţenilor noştri, în special celor din presă.

»» Nu se scriu cu iniţială majusculă numele comune provenite de la personaje literare, folosite pentru tipizarea caracterelor omeneşti. De exemplu, "acest adonis al clasei noastre" ori "Adrian are un comportament de donjuan".

Comentarii -

 

Verbul "a trebui" pune serioase probleme de folosire, pentru simplu motiv că nu urmează regulile pe care le "simt" vorbitorii. Întrebuinţarea corectă a verbului "a trebui", ca semiauxiliar, se face după următorul model:

"Eu trebuie să plec plec acasă", nu "eu trebuieşte/trebuiesc să plec acasă".

"Tu trebuie să pleci acasă", nu "tu trebuieşte/trebuieşti să pleci acasă".

"El/ea trebuie să plece acasă", nu "el/ea trebuieşte să plece acasă".

"Noi trebuie să plecăm acasă", nu "noi trebuieşte/trebuim să plecăm acasă".

"Voi trebuie să plecaţi acasă", nu "voi trebuieşte/trebuiţi să plecaţi acasă".

"Ei trebuie să plece acasă", nu "ei trebuieşte/trebuiesc să plece acasă".

Comentarii -

În vechime, în spaţiul Carpatic, pe ambii versanţi ai lanţului de munţi se găseau numeroase mânăstiri în care vieţuiau sihaştri-isihaşti carpatici care aveau unele cunoștințe de fitoterapie. Într-o ţară acoperită în proporţie de aproximativ 80% de păduri, cu sate rare, ierni grele şi lungi, iarna mai ales, datorită lipsei fructelor şi legumelor verzi, lipsa de vitamine era acută, iar în absenţa din alimentaţie a vitaminei C, oamenii acelor timpuri se îmbolnăveau de scorbut.

Comentarii -

Astăzi ministrul învăţământului, doamna Ecaterina Andronescu, este întrebat frontal: "Ştiţi că veţi fi remaniată?". În partea de jos a ecranului televizorului stă scris: "Ecaterina Andronescu va fi remaniată". Ministrul nu ştie că va fi "remaniat". Dar ce ne interesează e alt lucru: cum să "remaniezi" un ministru?

Poţi remania cabinetul primului-ministru, guvernul, o instalaţie, o maşină ori un material; ce poate însemna însă "remanierea" doamnei Andronescu? Îi vor face modificări ale coafurii? O vor transforma în bărbat? Nu ştim sigur. Trimiteţi un e-mail către Antena3 pentru a afla...

Comentarii -

Adeseori auzim cum unii, ne mai suportând nu ştiu ce mârlănie ori socotind că lucrurile au mers prea departe, au "refulat". Ce vor să spună? Adică au explodat, au dat pe afară, nu au mai putut înghiţi şi s-au dezlănţuit într-o tiradă de vorbe aspre ori, cine ştie? au administrat şi nişte palme. Desigur, folosirea acestui verb - cred ei - dă un aer intelectual vorbitorului şi chiar dacă acesta vorbeşte despre înjurături, acest verb dă totuşi o notă de nobleţe discuţiei. Ori poate nu...

Problema? Una neînsemnată: "a refula" nu înseamnă ce cred ei că înseamnă. Verbul pe care ar trebui să-l folosească este "a defula".

Comentarii -