RinichiLitiaza reno-urinară e provocată de prezenţa calculilor în căile urinare. Calculii pot fi formaţi din oxalat de calciu, având suprafaţa rugoasă, culoare brună şi foarte duri, din acid uric şi uraţi, netezi, galben-maronii şi din fosfaţi, albi cu suprafaţă netedă.

 

 

 

 

 

De cele mai mult ori calculii sunt micşti, frecvent multiplii şi de diverse dimensiuni.


Cauzele formării calculilor

Formarea calculilor este favorizată de eliminarea frecventă şi în cantităţi mari a unor substanţe, prin urină, ce sunt considerate formatoare de calculi – fosfat de calciu, oxalat de calciu, acid uric şi eliminarea insuficientă prin urină a unor substanţe ce inhibă formarea de calculi – magneziu, fosfat. Alte cauze de formare a calculilor sunt eliminarea frecventă de urină concentrată (cum se întâmplă în stări de deshidratare) sau modificarea pH-ului urinar – un pH acid va favoriza formarea de calculi de acid uric, pe când un pH mai alcalin va favoriza formarea de calculi fosfo-calcici. Staza urinară (amânarea micţiunii) favorizează fenomenele de cristalizare din urină – se pot forma calculi.

 



Compoziţia calculilor

98% din compoziţia unui calcul renal este reprezentat de cristale, restul de 2% este format dintr-o matrice proteică.  În urma depunerii de săruri minerale pe matricea proteică, apare un microlit ce va creşte în dimensiuni. Cel mai frecvent calculii conţin cristale de calciu.


Simptome

Calculii mari aflaţi în bazinet pot rămâne asimptomatici toată viaţa. În schimb calculii de mici dimensiuni pot provoca dureri foarte intense când sunt eliminaţi – cu cât calculul este mai mic cu atât durerea va fi mai intensă. Eliminarea calculilor se poate însoţi de hematurie (microscopică sau macroscopică), de greţuri şi vărsături.


Pielonefrita acută

Pielonefritele sunt infecţii de natură microbiană, ce interesează tubii urinari, glomerulii renali şi vasele de sânge.


Cauze

Etiologia pielonefritelor este infecţia bacteriană, frecvent fiind izolate bacterii de E. coli sau proteus. Aceşti germeni pot ajunge în rinichi prin mai multe căi – infecţie propagată prin căile urinare (ascendentă), pe cale hematogenă sau prin vasele limfatice.

Pielonefritele sunt favorizate de staza urinară, de diabetul zaharat, de gută. Frecvenţa pielonefritelor este mai mare în rândul sexului feminin datorită particularităţile anatomice ale uretrei.

 


Simptome

Pielonefritele debutează brusc cu febră şi frisoane, dureri lombare, tulburări digestive. Tabloul clinic se poate modifica în funcţie de originea bacteriilor. Febra ajunge până la 39° - 40° C şi este însoţită de transpiraţii profunde. Starea generală a pacientului se alterează rapid la debutul pielonefritelor acute.


Glomerulonefrita acută post-streptococică

Glomerulonefritele sunt afecţiuni caracterizate prin leziuni la nivelul glomerulilor renali, ce pot afecta în timp şi tubii contorţi. În funcţie de cauza de producere, există mai multe tipuri de glomerulonefrite – apărută în urma unei infecţii cu streptococ, datorată hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat, sindromului Alport.

GNAP este o complicaţie a infecţiei cu streptococ, de grup A şi beta hemolitic (S. pygenes) ce se însoţeşte de sindrom nefritic. Existenţa intervalului liber dintre infecţia cu streptococ şi debutul GNAP demonstrează implicarea sistemului imun în producerea bolii.


Cauze

Afecţiunea debutează la 14 – 21 de zile după o infecţie cu streptococ, indiferent de localizarea infecţiei. Factorii favorizanţi ai GNAP sunt vârsta pacientului, incidenţa maximă fiind la copiii între 5 şi 10 ani, frigul şi umezeala.


Simptome

Debutul bolii brusc, cu febră, frisoane, cefalee, vărsături, dureri lombare şi oligurie este rar. De obicei afecţiunea debutează insidios, starea pacientului alterându-se treptat – apare oligurie (scade cantitatea de urină eliminată), creşte tensiunea arterială, apar edemele renale.





Bibliografie
Fiziopatologie specială, Bădescu M.
Semiologie medicală de bază, Stanciu C.

Puteţi discuta subiectul pe FORUM Puteţi pune întrebări pe secţiunea QA