Modul în care majoritatea dintre noi aleg să se comporte este puternic modelat de comportamentul altora (sau, mai exact, de percepţia noastră asupra comportamentului acestora). Psihologii numesc asta influenţa „normelor sociale”, iar puterea ei a fost cercetată intens în contextul comportamentelor „prietenoase cu mediul”, cum ar fi reciclarea, şi al celor legate de sănătate, cum ar fi alcoolismul impulsiv şi frecvenţa practicării exerciţiilor fizice.
Dar dacă aceeaşi pârghie psihologică ar putea fi exploatată nu pentru a-i încuraja pe oameni să facă mai multe activităţi fizice, ci pentru a-şi îmbunătăţi performanţele atletice? Doi cercetători, Carly Priebe şi Kevin Spink, au testat această idee pentru prima oară.
68 de practicanţi de pilates dintr-un studio (vârsta medie 40 de ani, 9 bărbaţi) au fost rugaţi să facă două flotări pe antebraţe şi să menţină poziţia cât de mult puteau. Drept acoperire, li s-a spus că scopul provocării era să ajute la stabilirea performanţei medii în cazul acestui exerciţiu fizic.
Flotarea pe antebraţe este un exerciţiu fizic solicitant care implică adoptarea unui poziţii cu faţa în jos şi apoi ridicarea corpului cu sprijin pe antebraţe şi pe degetele de la picioare, păstrând o poziţie fixă, paralelă cu pământul. Participanţilor li s-a spus clar că ar trebui să menţină poziţia cât de mult posibil în cazul ambelor încercări şi că se va face o medie a timpurilor obţinute pentru cercetare.
Participanţilor li s-a dat o pauză de 3 minute între încercări. Intervenţia-cheie a fost aceea că, între flotări, unei jumătăţi dintre participanţi i s-a comunicat mesajul de tip „normă socială” că 80% dintre oamenii asemănători lor (în privinţa vârstei, a sexului şi a nivelului de pilates) obţinuseră un timp cu 20% mai bun la ce-a de-a doua încercare. Celorlalţi participanţi nu li s-a spus nimic de felul acesta şi nici de alt fel (aceasta este o posibilă slăbiciune a studiului, idee la care o să mă întorc).
Cercetătorii speraseră că intervenţia lor, dacă avea să aibă succes, va duce la performanţe susţinute doar în cazul celei de-a doua încercări. Rezultatul mai degrabă dramatic este acela că participanţii care au primit mesajul au înregistrat o creştere de 5% la cea de-a doua încercare (durata medie a primei încercări a fost de 95,82 de secunde, iar a celei de-a doua – 99,79 de secunde). Acest lucru este impresionant deoarece, după menţinerea primei flotări până la epuizare, te-ai aştepta, în mod normal, ca ce-a de-a doua încercare a participanţilor să fie mai slabă. Aşa cum era de aşteptat, participanţii de control au obţinut un timp semnificativ mai scurt la cea de-a doua încercare (76,38 secunde vs 90,09 secunde la prima încercare – o scădere de 18%).
Priebe şi Spink au spus că descoperirile lor „demonstrează forţa informaţiei de tip normă descriptivă şi potenţialele efecte ale influenţei sociale asupra sarcinilor legate de activitatea fizică”. Participanţii din contextul normelor sociale au raportat o „auto-eficienţă” (încredere în propriile abilităţi) mai mare decât participanţii de control, aşa că asta indică existenţa unui posibil mecanism al efectului intervenţiei.
Unul din punctele forte ale acestei cercetări este acela că cercetătorii au evaluat părerile participanţilor cu privire la performanţele altor oameni înainte de a le prezenta mesajul de tip normă socială. Majoritatea participanţilor au presupus că cei mai mulţi vor avea o performanţă mai slabă la cea de-a doua încercare. Era important să se verifice acest lucru din cauză că unele cercetări anterioare au arătat că intervenţiile normelor sociale se pot întoarce împotriva oamenilor dacă aceştia au iniţial convingeri care depăşesc realitatea mesajului normativ.
Aşa cum am menţionat si mai devreme, o slăbiciune a studiului este lipsa unui context controlat în care participanţilor să li se comunice un alt mesaj. Asta înseamnă că nu ne putem da seama cât de mult din aparentul efect al acestei intervenţii a fost caracteristic conţinutul său de tip normă socială. Este posibil ca primirea oricărui tip de mesaj motivaţional între exerciţii să aibă un efect stimulant. O altă problemă, desigur, este aceea că mesajul de tip normă socială a fost inventat – participanţilor li s-a spus efectiv o minciună. De asemenea, nu este clar cât timp ar putea o astfel de intervenţie să-şi menţină efectele. Veştile privind performanţele altora ar putea fi motivante la început, dar şi-ar putea pierde rapid influenţa sau ar putea chiar deveni contraproductive.
Traducere de Ana Dumitrache după the-simple-piece-of-information
