Scientia

Oamenii diagnosticaţi cu tulburarea numită anxietate socială găsesc situaţiile sociale ca fiind extrem de stresante, începând de la cele în care trebuie să se vadă cu prietenii şi până la vorbitul în public. Cât de preocupaţi sunt ei de ierarhia socială? Ce imagine despre sine au?

Numeroase explicaţii pentru motivul care îi face să se simtă astfel au fost propuse, inclusiv aceea că ar fi preocupaţi să creeze o bună impresie. O nou studiu oferă o explicaţie înrudită, dar distinctă, aceea că oamenii suferind de anxietate socială sunt foarte preocupaţi de ierarhia socială şi se luptă cu ceea ce noi numim latura de afiliere a relaţiilor sociale. În termeni simpli, asta înseamnă că ei tind să perceapă situaţiile sociale ca fiind competitive, considerându-se inferiori în comparaţie cu alţi oameni şi având de asemenea dificultăţi în a lega relaţii apropiate.

Ora Weisman şi colegii ei au făcut aceste afirmaţii după ce au realizat un sondaj printre 42 de pacienţi cu anxietate socială dintr-o clinică publică din Israel şi după 47 de verificări comunitare. Potenţialii recruţi pentru grupul de participanţi erau excluşi dacă sufereau de depresie, schizofrenie sau anumite dependenţe. Comparând cele 2 grupuri, cercetătorii au descoperit că cei suferind de anxietate socială tindeau să manifeste un comportament mai supus (de ex. recunoşteau că au greşit chiar şi atunci când ştiau că au dreptate), considerau că au un statut social scăzut, erau mai sensibili la respingere, erau mai puţin apropiaţi de prieteni şi evitau să devină prea ataşaţi de parteneri.

Un al doilea studiu similar cu primul a fost realizat, cu excepţia că de data aceasta cercetătorii au comparat pacienţi cu un diagnostic de anxietate socială combinat cu unul de depresie cu pacienţi suferind de o formă de anxietate diferită de cea socială (de ex. panică, anxietate generalizată) plus depresie. Din nou, grupul suferind de anxietate socială a obţinut scoruri mai mari la capitolul comportament docil, evitarea ataşamentului, statut social perceput ca fiind scăzut şi sensibilitate la respingere. Ambele studii sugerează că anxietatea socială este asociată cu aceste caracteristici dincolo de influenţa depresiei.

Limitările studiului includ faptul că se bazează pe autoevaluare şi că participanţii n-au fost urmăriţi de-a lungul timpului. Aceasta înseamnă că e dificil de spus dacă acele caracteristici evaluate (cum ar fi să te percepi ca având un statut social scăzut) sunt o cauză sau o consecinţă a anxietăţii sociale.

Weisman şi echipa ei au spus că descoperirile lor au implicaţii la nivelul tratamentului. Terapeuţii ar trebui să includă tehnici care se concentrează asupra percepţiei negative a sinelui, au recomandat ei, inclusiv folosirea răspunsului video, şi asupra modalităţilor de a depăşi comportamentele supuse. Această muncă s-ar putea extinde în sensul reducerii frecvenţei unor emoţii ca ruşinea şi umilinţa, au spus ei, care ar putea contribui la tendinţa participanţilor de a-şi subestima statutul social. Latura legată de afiliere ar trebui să fie şi ea abordată, a spus grupul lui Weisman: „... lucruri ca împărtăşirea ideilor cu alţii şi deschiderea sufletului pot ajuta la mărirea gradului de intimitate şi apropiere faţă de ceilalţi şi la reducerea anxietăţii sociale.”

Textul reprezintă traducerea articolului Are people with social anxiety preoccupied by social rank?, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul editorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache