Scientia

Cei care au copii au observat probabil lipsa de preocupare faţă de  sentimentele celorlalţi care se manifestă uneori în lumea piticilor. Dar ce se întâmplă în mintea acestora când refuză să se împrietenească cu un alt copil ori când nu acceptă ca acesta să facă parte din grupul lor?

Observarea modului în care un grup de copii prieteni resping un alt copil ce vrea să se alăture grupului dezvăluie o faţă urâtă a naturii umane. Un nou studiu inter-cultural a examinat modul de evoluţie a gândirii  copiilor implicaţi în actul de respingere, ieşind la iveală un nivel de sofisticare surprinzător.

Yoonjung Park şi Melanie Killen au descoperit că până la vârsta de 10 ani, copiii din SUA şi Coreea de Sud consideră că respingerea pe baza naţionalităţii ori a sexului este mai imorală decât cea bazată pe trăsături comportamentale (agresivitate ori timiditate). Copiii par a-şi putea da seama că oamenii îşi pot modifica modul în care se comportă, dar nu sunt în stare să-şi schimbe sexul ori naţionalitatea.

Cercetătorii au prezentat unui număr de 397 de copii coreeni şi 333 de copii americani cu vârste între 10 şi 13 ani o serie de scenarii fictive ce conţineau scene de respingere ori tratament incorect în diferite contexte (respingerea de către grup ori de către un singur copil a altui copil) şi pentru diferite motive (timiditate, agresivitate, naţionalitate ori sex). Copiilor li s-a cerut să spună cât de acceptabilă este fiecare formă de respingere şi să justifice răspunsurile.

Rezultatele au fost în acord cu "teoria socială a domeniului" pentru că motivaţia oferită de copii s-a dovedit a fi dependentă de context.  Copiii au avut tendinţa să invoce motive morale (de exemplu, "el poate fi rănit în sinea lui") atunci când explicau de ce condamnă respingerea pe baza naţionalităţii ori a sexului. În schimb, respingerea bazată pe trăsături comportamentale (timiditate ori agresivitate) a fost justificată ori condamnată pe baza convenţiilor sociale ori a alegerilor personale. De pildă, unul dintre copii a răspuns că "dacă el (copilul fictiv care respingea un altul) nu vrea să fie prieten cu celălalt copil, este în regulă. Este alegerea lui"; alţii  însă au explicat respingerea pe baza unui posibil comportament agresiv al noului copil faţă de grup.

Pe de altă parte, s-a constatat că cei mai mari consideră respingerea mai acceptabilă decât copiii mai mici, poate şi din cauza faptului că autonomia şi a alegerea personală devin mai apreciate odată cu vârsta. Cu toate acestea, regula nu se aplică în toate situaţiile. De exemplu, respingerea bazată pe naţionalitate a fost considerată ca mai puţin acceptabilă de copiii mai în vârstă.

S-au văzut puţine diferenţe culturale. Excepţii s-au observat în acceptarea respingerii pe raţiuni de agresivitate comportamentală (copiii americani condamnând într-o mai mare proporţie agresivitatea); probabil că această diferenţă este cauzată de faptul că societatea americană este una mult mai violentă. Copiii coreeni s-au dovedit mai toleranţi în cazul respingerii bazate pe naţionalitate. Acest fapt s-ar putea explica prin aceea că grupul de copii coreeni era mult mai omogen sub aspect etnic decât cel american.

Park şi Killen au arătat că sunt necesare şi alte cercetări care să exploreze modul de gândire al copiilor implicaţi în actul de respingere al altor copii din alte culturi şi care să stabilească alte contexte decât cele din studiul lor. "Este un lung drum de bătut pentru a folosi cunoştinţele obţinute recent pentru crearea unor programe destinate reducerii consecinţelor negative ale respingerii între copii şi a devianţei sociale".