Scientia

La 750 de ani-lumină de Terra, undeva în constelaţia Perseu, o tânără protostea, în vârstă de doar 100000 de ani, aruncă în spaţiu o cantitate imensă de apă. În fiecare secundă este expulzată de o sută de milioane de ori mai multă apă decât conţine fluviul Amazon.

Înconjurată de gaz şi praf, protosteaua expulzează apa din regiunea polilor (vezi în ilustraţia de mai jos, jeturile de culoare albastră). Viteza enormă, de 200.000 km/h, face din picăturile de apă adevărate gloanţe, de 80 de ori mai rapide decât cele trase de o armă.

După monitorizarea cu telescopul spaţial Herschel al ESA, echipa de cercetători a concluzionat că apa se formează la suprafaţa stelei, intră apoi în jetul de gaz ce are o temperatură de 100.000 de grade Celsius şi este vaporizată, iar în cele din urmă, când ajunge la o distanţă de 5.000 de unităţi astronomice de stea, decelerează rapid şi se răceşte, condensându-se şi astfel formându-se din nou apă în stare lichidă.

Lars Kristensen, astronom la Universitatea Leiden din Olanda, spune că această degajare de apă ar putea fi o fază întâlnită des în evoluţia stelelor. Este probabil ca şi Soarele nostru să fi produs apă în trecutul îndepărtat.

Credit: NASA/Caltech

Acest proces, ce are loc când steaua este foarte tânără, nu doar că furnizează apa necesară planetelor care se vor forma, în caz că acestea ar fi propice apariţiei vieţii, dar ajută la răspândirea hidrogenului şi oxigenului în mediul interstelar, elemente de bază în discurile de acreţie, încurajând creşterea viitoarelor stele.

Surse:
National Geographic
Universe Today