Scientia

Tipul corpului ceresc: exoplanetă. Masa: aproximativ egală cu cea a lui Jupiter. Aşa începe descrierea unuia dintre cele mai spectaculoase corpuri cereşti descoperite vreodată. Dar continuarea este cea cu totul deosebită. Vă invităm să o citiţi în cele ce urmează.

Un grup de astronomi conduşi de un profesor de la MIT au observat o eclipsă exoplanetară a unei stele aflată la doar 40 de ani-lumină – foarte aproape de Terra, vorbind în termeni astronomici – fenomen care a dezvăluit un „super-Pământ”.

Planetele locuibile sunt în general căutate în apropierea stelelor. Însă cercetări recente au arătat că pentru planete cu un puternic efect de seră zona habitabilă poate fi extinsă până la orbita lui Saturn. Dar este oare sustenabilă pe termen lung viaţa pe astfel de planete?

De la prima transmisie de mesaje în spaţiu, în 1974, alte trei mesaje au fost direcţionate către stelele din vecinătatea Sistemului Solar. Structura respectivelor mesaje a fost mereu alta. În prezent se încearcă stabilirea unui protocol în acest sens.

Un studiu făcut de o echipă de cercetători în domeniul fizicii spune că timpul va mai exista timp de doar 5 miliarde de ani, Universul nostru având aproximativ 14 miliarde de ani în prezent. O coincidenţă interesantă e că tot cam pe atunci va dispărea şi Soarele nostru.

Oamenii de ştiinţă ai NASA au descoperit că Europa, una din lunile lui Jupiter, are o chimie ascunsă. Din cauza faptului că Jupiter este departe de Soare, lumina şi căldura nu ajung în cantităţi însemnate pe Europa, făcând reacţiile chimice aproape imposibile.

O echipă internaţională de astronomi a făcut cunoscut în numărul din 28 iulie al revistei Nature că un asteroid descoperit în anul 2010 este primul asteroid troian al Pământului. Asteroidul, denumit 2010TK7, se deplasează pe aceeaşi orbită cu Pământul.

Cercetătorii de la Institutul pentru Astrofizică Leibniz din Germania au observat folosind datele satelitului WISE (Wide-field Infrared Survey Explorer), aparţinând NASA, că două obiecte cosmice apar diferit - ca o puternică strălucire în infraroşu.

La 750 de ani-lumină de Terra, undeva în constelaţia Perseu, o tânără protostea, în vârstă de doar 100000 de ani, aruncă în spaţiu o cantitate imensă de apă. În fiecare secundă este expulzată de o sută de milioane de ori mai multă apă decât conţine fluviul Amazon.

Nimic nu mai poate fi mai dens, exceptând găurile negre, decât plasma quark-gluon creată recent în incinta Large Hadron Collider, spun cercetătorii. Această stare exotică a materiei se presupune că a caracterizat Universul la foarte scurt timp după Big Bang.

În întunericul interstelar există planete solitare. Deşi nu sunt încălzite de o stea şi nu fac parte dintr-un sistem, acestea ar putea găzdui viaţă. Detectarea unor astfel de planete este dificilă, însă este ceva ce ar putea fi de ajutor: aurorele din atmosfera acestora.

Se cunosc peste 500 de planete extrasolare. În ultimii ani însă astronomii au descoperit că unele dintre acestea, care fac parte din categoria planetelor gigante fierbinţi, urmează o orbită retrogradă, în sens invers faţă de rotaţia stelei respective şi a sistemului său. De ce oare?

Într-o conferinţă de presă ţinută recent directorul ArianeSpace, Jean-Yves Le Gall a făcut publice planurile companiei pe 2011. Ca şi în anul trecut se anunţă o agendă încărcată cu nu mai puţin de 12 lansări programate (dublu practic faţă de 2010).

O descoperire controversată susţine că valoarea uneia dintre constantele naturii pare să varieze în Univers. Dacă se dovedeşte a fi adevărat, se intră în conflict cu principiului de echivalenţă al lui Einstein, care susţine că legile fizicii sunt la fel peste tot în Univers.

Într-un studiu recent se afirmă că sunt dovezi privind existenţa materiei negre. Se consideră astăzi că materia neagră reprezintă 23% din ceea ce există în Univers. Este intens studiată de fizicieni, dar este foarte dificil de detectat în mod direct.

Concursul din anul 2010 al Observatorului Regal din Anglia şi-a desemnat recent câştigătorii. Premiul cel mare, care este şi câştigător la categoria Pământ şi spaţiu (una dintre cele trei categorii) a fost obţinut de un american pe nume Tom Lowe.

Centrul pentru Planete Minore a făcut disponibil pe Internet un film de circa 3 minute care reprezintă istoria de 30 de ani a descoperirii asteroizilor din sistemul nostru solar. Centrul a folosit datele furnizate de observatoare astronomice şi amatori din întreaga lume.

La şase sute de ani-lumină depărtare de Pământ, o exoplanetă ce orbitează în jurul "Soarelui" ei este "devorată" de către acesta. Exoplaneta se găseşte la o distanţă de doar două milioane de kilometri de stea, ceea ce înseamnă că temperatura la suprafaţa planetei este de circa 1500 de grade Celsius.

Prin interpretarea spectrului undelor electromagnetice recepţionate din spaţiu de instrumente din ce în ce mai performante, astronomii pot detecta tipurile de compuşi chimici prezenţi în spaţiul extraterestru. Folosind instrumentele de înaltă performanţă ale telescopului Herschel, lansat în spaţiu anul trecut de Agenţia Spaţială Europeană, cercetătorii au folosit noi tehnici pentru a îmbunătăţi rezultatele privind compunerea chimică a nebuloasei Orion prin spectroscopie, rezultate care îi vor ajuta pe astronomi să înţeleagă mai bine structura chimică a spaţiului (spectroscopul este un instrument cu ajutorul căruia se examinează experimental spectrele corpurilor/substanţelor).

Până recent a fost un mister pentru astronomi de ce galaxiile formate la puţin timp după naşterea Universului au dat naştere la mai multe stele decât au făcut-o galaxiile mai recente, cum este Calea Lactee. Cheia misterului? Aceste galaxii vechi aveau mai mult gaz, mai mult "combustibil" necesar pentru crearea de stele.