Scientia

Tipul corpului ceresc: exoplanetă. Masa: aproximativ egală cu cea a lui Jupiter. Aşa începe descrierea unuia dintre cele mai spectaculoase corpuri cereşti descoperite vreodată. Dar continuarea este cea cu totul deosebită. Vă invităm să o citiţi în cele ce urmează.

Mergând într-o croazieră prin Calea Lactee, nava pe care o conduci recepţionează un puternic semnal radio. Deviezi de la traseul planificat pentru a putea arunca o privire atentă şi nu găseşti o altă navă aflată în primejdie, ci o sferă ultra-densă de neutroni, ce înmagazinează masa unui soare întreg într-o sferă de mărimea unui oraş.

Aceste rămăşite moarte ale unui stele strălucesc în culori roşiatice, ca de tăciune încins, şi se învârt de 173 de ori pe secundă, emiţând puternice semnale radio care mătură cerul la fiecare rotaţie completă. Deşi asemenea pulsari sunt prezenţe extraordinare, ei nu sunt nicidecum ieşiţi din comun, fiind o prezenţă obişnuită, aşa că eşti pe cale să revii la cursul iniţial, când, deodată, surprinzi cu privirea ceva strălucitor în apropierea vagilor contururi roşiatice.

O privire atentă îţi dezvăluie o sferă cu masa planetei Jupiter şi aproximativ jumătate din lungimea acesteia. Senzorii arată că această sferă este alcătuită din – aşteaptă, nu se poate să fie adevărat – diamant! Dar instrumentele tale nu mint. Tocmai ai descoperit un diamant de 10³¹ de carate.

Sfera strălucitoare

Pe cât de fantezist ar putea suna, o echipă condusă de Matthew Bailes de la Universitatea de Tehnologie din Swinburne, Melbourne, Australia, se prea poate să fi făcut o descoperire similară cu ajutorul, ce-i drept, al unui telescop, iar nu de la bordul unei nave spaţiale.

Folosind telescopul radio CSIRO Parkes din New South Wales, Australia, au detectat pulsarul în luna decembrie 2009. O lună mai târziu, în urma observaţiilor detaliate cu ajutorul telescopului Lovell din Cheshire, UK, au detectat variaţii periodice ale semnalului emis de pulsar, fapt ce indică existenţa pe orbită a unui companion ceresc având masa unei planete.

Acest lucru în sine este o descoperire rară: dintre cei aproximativ 1800 de pulsari cunoscuţi, doar doi au fost descoperiţi ca având planete ce orbitează în jurul acestora. O analiză mai completă a arătat o posibilitate şi mai uimitoare – o planetă de diamant.

Variaţiile care provin de la efectele gravitaţionale pe care planeta le exercită, la rându-i, asupra pulsarului, scot la iveală faptul că masa acesteia este aproximativ egală cu masa lui Jupiter şi că ea orbitează pulsarul la o distanţă de 600 000 de kilometri, de 1.5 ori distanţa de la Lună la Pământ.

Zona periculoasă

Cea din urmă afirmaţie este crucială. Planeta orbitează atât de aproape de pulsar, încât aproape că intră în zona periculoasă unde gravitaţia stelei ar putea să o sfâşie cu totul.

Dar, dacă ar fi o planetă gazoasă de dimensiunile lui Jupiter, o parte din atmosferă ar fi în zona gravitaţională periculoasă, iar planeta nu ar supravieţui îndeajuns încât echipa lui Bailes să o detecteze. Aşadar, trebuie să fie mai mică de 60 000 de kilometri în diametru, aproximativ 40% din lăţimea lui Jupiter. Asta, în schimb, înseamnă că este mult mai compactă decât Jupiter, având o densitate puţin mai mare decât apa.

Rotaţia extrem de rapidă a pulsarului susţine concluzia de mai sus. Despre pulsarii care se rotesc de foarte multe ori pe secundă se crede că ating asemenea viteze formidabile doar datorită unei stele companion. Dar până în ziua de azi nu există niciun indiciu care să ducă cu gândul la o asemenea stea, aşadar planeta este tot ce a rămas dintr-o stea ale cărei dimensiuni au fost reduse de acţiunea pulsarului.

Miezul planetei

Miezul unei asemenea stele desprinse ar fi în majoritate format din carbon şi, în cantităţi reduse, oxigen. Având masa cât Jupiter, asemenea obiect ar fi probabil sub o presiune foarte mare, datorită propriei gravitaţii, iar aceasta ar face-o să se cristalizeze – cel mai probabil să se transforme în diamant, la fel cum o face carbonul din adâncurile planetei noastre.

Fiind formată din diamant, oare va străluci întreaga planetă ca o piatră preţioasă? “Este pură speculaţie, dar dacă am îndrepta o lumină destul de puternică asupra ei, nu aş vedea niciun motiv pentru care nu ar străluci asemenea unui diamant.” spune Travis Metcalfe, de la Centrul Naţional de Cercetare a Atmosferei din Boulder, Colorado.

Moshe Mosbacher, preşedintele clubului "Diamond Dealers" din New York, mărturiseşte că nu are nicio idee despre cât de valoroasă ar fi "planeta de diamant" fără ca mai înainte să îşi dea seama de calitatea diamantului. Dar este curios. "Dacă ar exista vreo cale să îl transportăm la New York şi să îl tăiem, nu ar mai conta ca e din interiorul Pământului ori de la ani-lumină distanţă."

Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea Astrophile: The diamond as big as a planet publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Paul Pârvulescu