Scientia

Eroarea de logică de tip "apelul la consecinţe" se defineşte prin apelul vorbitorului la consecinţele nefaste ale raţionamentului/argumentului celuilalt; nu este atacat ceea ce spune preopinentul, ci se arată că ceea ce se susţine nu poate fi adevărat, pentru că în acest caz consecinţele ar fi dezastruoase.

Exemplul nr. 1

Întâi de toate, nimeni nu este obligat să ia de bune spusele lui Watson. Acesta este un biolog strălucit, dar nu are expertiză în domeniul cuantificării IQ-lui populaţiei. Pe de altă parte este ilogic să încerci să combaţi o afirmaţie cu probabile repercusiuni nefaste ce pot surveni în situaţia în care afirmaţia făcută reflectă realitatea.

Exemplul nr. 2

Laureatul premiului Nobel  pentru economie din acest an a susţinut într-o prelegere recentă că într-o ţară comunistă cum este China proiectele mari (de exemplu construirea unui baraj ori a unei autostrăzi ce costă multe miliarde de dolari) sunt mult mai uşor de pus în practică, pentru că într-o ţară comunistă opinia jurnaliştilor ori a unei părţi a populaţiei nu poate stânjeni ori opri proiectele guvernamentale, aşa cum se întâmplă în Occident.

 

Această aserţiune, chiar dacă vine din partea unui economist reputat, nu poate fi adevărată, căci  în felul asta mulţi ar putea afirma superioritatea comunismului asupra capitalismului.

Chiar şi pentru cei mai înverşunaţi critici ai societăţii de tip comunist ar trebui să fie de înţeles că societatea capitalistă are limitele şi defectele sale. Dar punerea în evidenţa a unei presupuse superiorităţi a comunismului - sub un aspect minor, raportat la ansamblu - nu implică superioritatea modului de organizare socială după regulile comuniste.

Pe de altă parte - extrem de important -  opinia economistului nu poate fi invalidată prin temerea unora că în felul acesta mulţi vor ajunge să creadă că societatea comunistă este superioară celei capitaliste, pentru că este lipsit de raţiune.