Cei care spun adevărul informează cu mai puține detalii atunci când sunt intervievați după o perioadă (de exemplu, conform unor studii, după trei săptămâni) de la producerea unui eveniment la care se raportează (comparativ cu situația în care sunt intervievați imediat după eveniment), din cauza intervenirii uitării.
În schimb, mincinoșii au tendința de a informa cu un număr similar de detalii atât în situația în care sunt intervievați cu întârziere, cât și în cea în care sunt intervievați imediat.
Eșecul mincinoșilor de a simula corect uitarea este ceea ce se numește „biasul stabilității”.
Biasul stabilității în rândul mincinoșilor este generat de încercarea acestora de a părea convingători în fața celorlalți.
