Studiile din domeniul psihologiei care se bazează pe înşelarea participanţilor au demonstrat că adesea avem puţine indicii despre ceea ce se întâmplă în mintea noastră. Dar ce putem spune despre situaţiile cotidiene în care înşelătoria nu este implicată? Iată patru situaţii de zi cu zi - cumpărături, lectură, vizionarea programelor TV şi judecarea altor persoane - şi patru experimente care arată cât de puţin cunoaştem în fiecare dintre aceste situaţii despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în mintea noastră (Nisbett & Wilson, 1977).
Cumpărăturile
Pentru acest studiu, cercetătorii s-au instalat într-un mall pretinzând că efectuează un sondaj de opinie referitor la cămăşi de noapte şi şosete de nailon. Trecătorii erau rugaţi să evalueze ceea ce li se spunea ca fiind patru cămăşi de noapte diferite şi patru perechi diferite de şosete. De fapt, toate cele patru obiecte erau identice.
Absolut accidental, ei au descoperit un efect de poziţionare în cazul produselor identice: oamenii păreau să prefere produsul care era pe marginea dreaptă. De fapt, acest efect a fost foarte evident pentru şosete. Perechea cea mai din dreapta, deşi identică cu cea mai din stânga, era preferată într-un factor de patru la unu.
Când au fost întrebaţi de ce au ales o anumită pereche, nimeni nu a menţionat poziţia ei. Chiar şi atunci când experimentatorii au sugerat oamenilor că poziţia ar fi putut avea un efect, majoritatea participanţilor avea o privire confuză, în cel mai bun caz şi cu totul indiferentă, în cel mai rău. Rezultat: aceşti oameni nu aveau nicio idee asupra motivului pentru care au preferat o pereche identică de şosete şi nu alta.
Lectura
În acest studiu, participanţilor li s-a cerut să citească un pasaj din romanul ‘Rabbit, Run’, de John Updike. Fragmentul implica o scenă încărcată emoţional în care o mamă alcoolică îşi îneacă accidental şi îşi ucide copilul în timp ce îi face baie.
Au fost utilizate patru condiţii:
1. Scena a fost prezentată în întregime
2. O parte din scenă - o descriere a patului răvăşit al copilului - a fost ştearsă.
3. O altă parte a scenei - o descriere fizică a copilului - a fost ştearsă.
4. Ambele (2) şi (3)
După aceea, participanţii au evaluat impactul emoţional al pasajului special pe care l-au citit. Comparaţia evaluărilor participanţilor în cele patru condiţii a arătat că nu a existat aproape nicio diferenţă între ratingurile emoţionale (cu siguranţă nimic semnificativ statistic). Se părea că impactul emoţional al fragmentului nu a fost afectat de ştergerea uneia sau ambelor secţiuni.
Apoi, în funcţie de condiţia 2, 3 sau 4, în care au fost puşi, participanţilor li s-au dat să citească părţile care au fost şterse şi întrebaţi dacă includerea acestora ar fi adus vreo diferenţă la impactul emoțional al fragmentului.
Iată ce au descoperit:
- Fiecare participant din condiţia 4 credea că impactul emoţional ar fi crescut dacă părţile şterse ar fi fost incluse.
- 86 % dintre cei aflaţi în condiţia 2 credeau că impactul emoţional ar fi crescut dacă partea lipsă ar fi fost inclusă.
- Două treimi din cei aflaţi în condiţia 3 credeau că impactul emoţional ar fi crescut dacă partea lipsă ar fi fost inclusă.
Rezultat: participanţii credeau că o anume mică parte a scenei ar spori impactul emoţional global al unui fragment dintr-o poveste. În fapt, aceasta nu a făcut nicio diferenţă măsurabilă.
Vizionarea emisiunilor TV
A fost un studiu similar cu cel anterior asupra lecturii. Specific în acest caz a fost faptul că grupul experimental era distras de la privitul la televizor atât de zgomotul exterior, cât şi de concentrarea slabă asupra televizorului. Rezultatele, chiar dacă nu la fel de cuprinzătoare ca în studiul despre lectură, au arătat totuşi că mai mult de jumătate dintre participanţi au considerat că zgomotul a depreciat interesul lor faţă de film sau judecata lor asupra personajelor din el. De fapt, ratingurile din grupul de control au arătat din nou că zgomotul nu le-a afectat deloc judecata. Rezultat: participanţii au crezut că distragerile au afectat bucuria lor faţă de un program de televiziune; de fapt, acestea nu au făcut nicio diferenţă.
Judecarea altor persoane
Într-un studiu prezentat recent referitor la ‘efectul de halo‘, judecăţile studenţilor asupra accentului, manierelor şi aspectului fizic al unui lector au fost toate influenţate de agreabilitatea aparentă a acestuia (în rolul de profesor – cald şi apropiat sau rece şi distant). Dar, din nou, la un interviu ulterior, participanţii erau complet inconştienţi cu privire la factorii care le-au influenţat judecăţile. De fapt, mulţi considerau că accentul, aspectul fizic şi manierele lui erau cele care îi afectau agreabilitatea.
Mecanisme ascunse
Toate aceste patru studii arată cât de redus este accesul pe care îl avem la procesele inconştiente din timpul activităţilor de zi cu zi. Primul şi ultimul, privind cumpărăturile şi judecarea celorlalţi arată cum eşuăm de multe ori în detectarea efectelor care sunt cu adevărat acolo. Celelalte două, privind lectura şi vizionarea programelor TV, arată cum uneori putem presupune existenţa unor efecte, când de fapt ele nu sunt.
Aceasta este doar o mostră a unora dintre studiile întreprinse de Nisbett şi Wilson la sfârşitul anilor '70. Au fost mult mai multe rezultate similare de atunci. Toate acestea contribuie la consolidarea faptului că în situaţiile din viaţa reală de zi cu zi avem de multe ori puţin sau nu avem deloc acces la propriile noastre procese de gândire.
Se pare că ne petrecem o mare parte din viaţă făcând presupuneri plauzibile cu privire la mecanismele interioare ale minţilor noastre, dar acestea se dovedesc incorecte în cele din urmă.
Acelaşi lucruri vechi, nu-i aşa ?
Bibliografie: Nisbett, R. E., & Wilson, T. D. (1977). Telling more than we can know: Verbal reports on mental processes. Psychological Review, 84(3), 231-259.
Traducere de Maricica Botescu după What We Don’t Know About Shopping, Reading, Watching TV and Judging People, cu acordul autorului
