Cum creează marii artişti? Cum rezolvă oamenii de ştiinţă geniali cele mai dificile probleme din domeniul lor de activitate? Dacă vei asculta propriile lor explicaţii vei fi probabil dezamăgit. Artiştii spun lucruri misterioase, de genul: "Imaginea s-a format pur şi simplu în mintea mea" Scriitorii ne spun: "Nu ştiu de unde îmi vin cuvintele". Oamenii de ştiinţă spun: "Am avut doar o bănuială".

 

 

Desigur, nu toţi oamenii de ştiinţă, artiştii şi scriitorii dau astfel de răspunsuri misterioase. Unii vorbesc despre procesele de creaţie sau despre ceea ce le-a inspirat saltul conceptual. Totuşi, lămuririle lor sunt aproape invariabil nesatisfăcătoare. De obicei, ei nu pot analiza modul în care au făcut acel salt vital al imaginaţiei. Acest lucru este ciudat. De ce oameni, care altfel se remarcă printr-o minte sclipitoare şi o exprimare clară, par a fi incapabili să explice în mod adecvat propriile procese mentale? Nu ştiu cum au procedat?

Ceea ce se întâmplă în marile salturi ştiinţifice şi artistice ale imaginaţiei se întâmplă şi în viaţa de zi cu zi. Când oamenii sunt întrebaţi de ce au ales o carieră şi nu alta, un partener şi nu altul sau o aromă de îngheţată şi nu alta, apar aceleaşi probleme. De multe ori, răspunsurile lor sunt neconvingătoare sau pur şi simplu ei nu ştiu ce răspuns să dea.

Psihologilor nu li se mai pare ciudată această incapacitate a noastră de ne a explica procesele mentale interne. La fel cum credea Freud cu mulţi ani în urmă, psihologii cognitivi moderni au ajuns să accepte faptul că de multe ori nu putem să ne formăm o idee despre ceea ce se întâmplă în minţile noastre, existând dovezi în acest sens.

 

 

Gânduri misterioase

Într-o cercetare clasică asupra literaturii de specialitate, Nisbett şi Wilson (1977) au revăzut un număr mare de studii din domeniul psihologiei cognitive şi sociale, efectuate în anii '60, '70 şi mai înainte. Erau studii care implicau manipularea comportamentală a participanţilor. După trecerea în revistă a tuturor acestor studii în care experimentatorii au influenţat minţile participanţilor, Nisbett şi Wilson au ajuns la următoarele concluzii:

1. Oamenii, în marea lor majoritate, nu au fost conştienţi de faptul că comportamentul sau procesele lor de gândire le-au fost modificate de către experimentator.
2. Chiar dacă au fost conştienţi de manipulare, ei nu au putut identifica în ce a constat schimbarea.
3. Majoritatea oamenilor nu au putut face legătura dintre modificările survenite în gândirea şi comportamentul lor şi manipularea experimentatorului.

Deşi frustrant, se pare că cele mai puternice mecanisme ale minţii nu pot fi descifrate, chiar dacă ne străduim. Dacă acest lucru este adevărat, ce putem spune despre explicaţiile pe care le dau oamenii în realitate pentru comportamentul lor? De unde provin acestea şi sunt ele vreodată adevărate?

Nisbett şi Wilson ajung la două concluzii suplimentare îngrijorătoare:

1. Când îşi formulează explicaţiile, oamenii par a nu avea acces la gândirea logică. Dacă o fac, acest lucru se întâmplă numai atunci când explicaţia este plauzibilă.
2. Uneori, oamenii identifică motivul corect al acţiunilor lor, dar aceasta este, probabil, doar o coincidenţă.

Dacă Nisbett şi Wilson au dreptate, acest lucru are implicaţii profunde pentru ceea ce putem cunoaşte despre propriile noastre gânduri, ca şi pentru ceea ce putem crede despre declaraţiile celorlaţi cu privire la gândurile lor.

Dovezile

În următoarele articole voi detalia unele dintre dovezile existente pentru aceste afirmaţii. Dar între timp gândiţi-vă la o experienţă relativ comună cum ar fi conducerea auto. Majoritatea şoferilor au trăit experienţa de a conduce pentru o perioadă de timp fără să observe vreun semnal din trafic, deşi ei se opresc totuşi la fiecare semnal roşu. O parte din mintea noastră acordă în mod clar atenţie la tot ce se întâmplă în jur şi tocmai aceste procese inconştiente automate sunt cele care ne ţin în viaţă. Dar există o diferenţă majoră între a funcţiona pe pilot automat pentru că ne convine şi a fi în imposibilitatea de a declanşa pilotul automat, chiar dacă vrem să o facem.

Această idee de a nu avea acces la marea majoritate a propriilor noastre gânduri, chiar şi atunci când încercăm, a fost una din intuiţiile majore ale psihologilor cognitivi moderni.



Traducere de Maricica Botescu după hidden-workings-of-our-minds, cu acordul autorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.