Psihologii au creat două sisteme de măsurare pentru a evalua opinia oamenilor cu privire la binele şi răul absolut – chestiune care, spun aceştia, are legături solide cu atitudinile mai generale faţă de altruism şi folosirea violenţei.
La început, Russell Webster şi Donald Saucier au demonstrat validitatea şi veridicitatea sistemelor lor de măsurare folosind peste două sute de studenţi. Chestionarul pentru credinţa în răul pur conţinea 22 de afirmaţii printre care şi „Unii oamenii reprezintă pur şi simplu răul pur” şi „persoanele care săvârşesc fapte rele intenţionează să rănească oameni nevinovaţi”, fiecare afirmaţie fiind cotată pe o scală cu 7 variabile de aprobare. Chestionarul pentru credinţa în binele pur conţinea 28 de afirmații printre care „Există astfel de fiinţe precum persoane dezinteresate /altruiste cu adevărat” şi „persoanele dezinteresate ajută pe oricine are nevoie, chiar şi pe rivali.”
Rezultatele celor două sisteme de măsurare sunt complet necorelate indicând faptul că acestea măsoară concepte diferite. Rezultatele au fost la fel de stabile în timp, bazându-se pe re-retestarea unui sub-eșantion al participanţilor două luni mai târziu. Credinţa în binele pur, însă nu şi credinţa în rău, a fost asociată cu o religiozitate puternică.
Mult mai elocvente au fost celelalte atitudini şi credinţe care merg mână în mână cu rezultatele foarte bune ale celor două noi măsurători. Testele cu peste 400 de studenţi au descoperit faptul că o credinţă puternică în răul pur este asociată cu o mai mare susţinere a pedepsei cu moartea, cu acceptarea torturii, a agresiunii preventive a statelor, a agresiunii reactive a statelor (dacă SUA ar fi ameninţată de Iran) şi cu existenţa prejudecăţilor rasiale. De asemenea, există o credinţă durabilă privind existenţa unei lumi periculoase şi detestabile şi se manifestă mai puţin sprijin pentru reabilitarea după o condamnare penală, precum şi opoziţie faţă de politicile pro-rasiale şi programele sociale.
Credinţa în binele pur a avut tendinţa să coincidă cu mai multă empatie, o preferinţă pentru soluţiile diplomatice şi războaiele umanitare, susţinere pentru agresiune reactivă (dacă Iran ar ameninţa oricare din ţările vecine sau ar ameninţa SUA), susţinere pentru unele programe prosociale (dedicate copiilor), dar mai puţină susţinere pentru tortură şi mai puţină încredere într-o lume sub forma unei jungle a competiţiei.
Webster şi Saucier afirmă că realitatea răului sau binelui pur a fost irelevantă pentru studiul lor. Intenţia lor a fost să stabilească implicările unei persoane care crede în aceste concepte. De asemenea, cercetătorii au menţionat că ei nu judecă oamenii care aderă la oricare dintre aceste credinţe. „Este probabil ca persoanele care au avut rezultate foarte bune (în credinţa în binele sau răul pur) să dorească să îmbunătăţească lumea - mai exact, ei au intenţii bune – totuşi, ei se diferenţiază prin modul în care vor crea o lume mai bună”, au afirmat cercetătorii.
Studiul are câteva limite, aşa cum recunosc şi cercetătorii. Toate subiectele au fost realizate pentru studenţii de la Universitatea Midwestern din SUA. Prin apropriere există o mare bază militară, care e posibil să fi influenţat într-un fel atitudinile participanţilor. De asemenea, trebuie să reţinem că acest studiu se bazează pe corelaţii şi nu indică faptul că o credinţă în răul sau binele pur provoacă vreuna din celelalte credinţe sau atitudini. În ultimul rând, este necesară o cercetare viitoare pentru a testa modul în care aceste concepte de credinţă se asociază cu comportamentul propriu-zis al oamenilor, nu doar cu atitudinile lor.
„În fond, unii oameni cred că există „îngeri”şi „demoni” pe această lume”, au concluzionat cercetătorii „şi asemenea credinţe au un impact semnificativ asupra orientării prosociale şi agresive faţă de ceilalţi”.
Traducere de Ioana Mădălina Ilinca după things-you-might-want-to-know-about-pure-evil cu acordul editorului
