Una dintre non-descoperirile recente din cosmologie este aceea că timpul trecea mai repede în prezent decât la începuturile universului. Acest tip de titlu a apărut în presa românească și cea străină, dar pur și simplu nu este adevărat! Ce spune studiul este altceva, nu că timpul trecea mai încet la începuturile universului.
Subiectul timpului este unul complicat, pentru că, așa cum afirmam în alte articole, timpul nu este un „lucru”, nu există în natură, nu îl poți indica (citește aici unul dintre articole ori citește capitolul 8 din cartea mea intitulată: Călătorie la granițele gândirii, disponibilă gratuit pe site).
Timpul este o măsură a mișcării și, în esență, este ceea ce indică un dispozitiv pe care-l utilizăm pentru contorizarea timpului. Fără un instrument de măsură nu putem vorbi de timp pentru că este nonsens. Un instrument precis de măsurare a trecerii timpului este ceasul atomic (sunt de mai multe feluri), care se folosește de mecanisme fundamentale ale naturii, precum mecanismul atomic (vezi aici cum funcționează un ceas atomic).
Articolul care a stat la baza diverselor bazaconii scrise ulterior a fost publicat pe EurekAlert, cu titlul înșelător de „Quasar clocks show universe was five times slower soon after the Big Bang”. Dar articolul în sine este decent, incluzând textul de mai jos:
Cu alte cuvinte, articolul spune că dacă ai fi fost acolo, în universul timpuriu, nu ai fi sesizat nicio diferență în curgerea timpului, dar că primind acum semnale transmise cu miliarde de ani în urmă, pare că timpul trecerea diferit. Ceea ce este altceva.
Articolul din RFI, al cărui titlu este surprins în imaginea de început, este o traducere nefericită din TheGuardian. Pentru cei curioși să arunce o privire, e ușor de înțeles că autoarea nu înțelege ce a tradus; pare doar un efort disperat de a termina traducerea cumva. Nici celelalte din presa românească nu sunt superioare.
În esență, studiul a examinat 190 de quasari pentru a arăta că semnalele primite de la aceștia sunt mai rare pe măsură ce lumina emisă avea o lungime de undă mai mare.
Foarte pe scurt, pentru că pe acest subiect, al expansiunii universului, am scris mai multe articole pe site de-a lungul timpului, ce se întâmplă este un fenomen relativ simplu: pe măsură ce universul se extinde (în fapt, spațiul se extinde), orice semnal (precum fotonii) își schimbă lungimea de undă (devine mai lung ori, în alți termeni, îi scade frecvența). Dar pentru că, pe măsură ce universul se extinde corpurile cosmice sunt mai îndepărtate de elementul de referință (Terra, în cazul nostru), apare și o întârziere în primirea mesajelor succesive de la corpul depărtat.
Altfel spus, dacă ai o lanternă care semnalizează la intervale de o secundă în sistemul ei de referință (la nivelul unui quasar, de pildă), acele semnale, pe fondul expansiunii universului, ajung la perioade mai mari (5 secunde, de exemplu), la distanțe foarte mari (la nivelul Terrei, în cazul nostru).
Totul era deja cunoscut. Putem spune doar că studiul confirmă predicțiile teoriei relativității generale.
Iar dacă vreți să vedeți „ce însemna o oră la începutul universului”, cum promite în titlu RFI, nu are rost să citiți articolul, că autoarea a uitat să mai scrie despre asta. Dar vă spun eu 😀 Timpul curge în același ritm pretutindeni în univers și indiferent de perioada în care ne-am aflat de-a lungul istoriei universului. Este drept, tot teoria einsteiniană ne spune că în anumite condiții (de gravitație mare, de exemplu), ceasurile măsoară timpul în mod diferit decât în lipsa relativă a gravitației.
Categoria noastră dedicată fizicii conține o mulțime de articole interesante despre cum funcționează universul. E util să aruncați o privire.
