Scientia

Probabil aţi observat că unii lideri politici ori religioşi, în public, se protejează uneori prin intermediul unui geam antiglonţ. Acest geam are o calitate pe care geamul apartamentului d-voastră nu o are: poate rezista şocului produs de un glonţ tras de un pistol.

Cum devine sticla obişnuită rezistentă la gloanţe? Este ea de o altă natură decât sticla obişnuită? Nu. Secretul este laminarea. Laminarea constă în tratarea unor straturi de sticlă cu policarbonat. Policarbonatul este un material uşor, transparent, un fel de plastic, foarte rezistent la şocuri. Prin adăugarea mai multor straturi de sticlă astfel tratată, geamurile antiglonţ  - pe care le vedeţi, de exemplu, la Papamobil - ajung la o grosime de peste 7 centimetri.

Un glonţ tras într-un geam antiglonţ va trece de primul strat de sticlă, dar stratul de policarbonat va absorbi energia glonţului, oprindu-l înainte de a ieşi pe partea cealaltă a sticlei. Modul în care energia este disipată pe suprafaţa sticlei laminate poate fi observat în videoclipul de mai jos (în partea de final a acestuia).

Geamul antiglonţ, numai dintr-o parte

Există, de asemenea, sticlă antiglonţ care are capacitatea de a opri gloanţele doar dacă este lovită dintr-o anumită parte, din partea opusă permiţând trecerea glonţului fără probleme. Acest tip de sticlă are avantaje certe în cazul în care vorbim de dotarea unei maşini cu geamuri rezistente: cei din exterior nu sunt eficienţi în executarea focului, pe când cei din maşină pot folosi armele fără piedici către cei din exterior.

Pentru a realiza acest tip de geam antiglonţ, se laminează un material rigid cu unul flexibil, cu materialul flexibil către interior. Materialul  rigid, la impactul cu glonţul, se va împrăştia în jurul punctul de impact, iar materialul flexibil va prelua şocul, oprind glonţul. Invers, materialul flexibil va permite trecerea glonţului, care va putea traversa fără probleme şi celălalt strat, trecând deci de toate tipurile sticlei.

Bibliografie: HSW