Scientia

CE ÎNSEAMNĂ CĂ UN LUCRU ESTE TRANSPARENT?

Pentru a înţelege modul în care funcţionează lumina, citiţi articolul despre spectrul electromagnetic.

TRANSPARENŢA MATERIEI FUNCŢIE DE STĂRILE DE AGREGARE

Din experienţă ştim că, de regulă, transparenţa materiei ţine de starea ei de agregare: solidele, unde moleculele sunt strict organizate, sunt netransparente; lichidele care au o stare de organizare mai puţin strictă, sunt de multe ori semitransparente ori chiar transparente, pe când gazele sunt de regulă transparente, date fiind distanţa mare dintre molecule şi legăturile laxe dintre acestea.

DE CE ESTE STICLA TRANSPARENTĂ?

Deşi sticla este solid, este totuşi transparentă. Explicaţia se află la nivel subatomic. Atomii care stabilesc legături pentru a forma molecule ce alcătuiesc diferite substanţe sunt formaţi din nucleu şi electroni care orbitează în jurul acestuia. Electronii intră în contact cu fotonii (particulele prin care se propagă lumina). În urma interacţiunii dintre fotoni şi electroni pot rezulta următoarele:

-  electronii pot absorbi energia fotonilor, transformând-o, de regulă, în căldură;
-  electronii pot absorbi energia şi o stochează, rezultând luminiscenţa;
-  electronii reflectă fotonii;
-  electronii nu pot absorbi energia fotonilor cu care interacţionează, caz în care fotonii îşi continuă drumul, trecând dincolo de substanţa cu care interacţionează la un moment dat.

Acest al patrulea caz se aplică sticlei. Sticla are o structură moleculară asemănătoare lichidului, dar o rigiditate şi legături atomice caracteristice solidelor. Întrucât fotonii nu sunt absorbiţi de către electronii atomilor ce compun sticla, aceştia îşi continuă deplasarea nestingheriţi prin aceasta.

Sticla obişnuită nu permite trecerea tuturor fotonilor prin aceasta. De aceea vă puteţi vedea în geamul maşinii ori în vitrinele magazinelor. O parte din fotoni sunt reflectaţi sub un unghi egal cu unghiul de incidenţă al acestora, ceea ce duce la efectul de oglindă.

DIN CE SE FABRICĂ STICLA?

Sticla este un amestec de dioxid de siliciu şi silicaţi.  Este un material necristalizat (amorf), cu rezistenţă mecanică şi duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai înalte se comportă ca lichidele şi are o vâscozitate mare. Nu are punct de topire definit. Sticla se obţine, în general, prin topirea în cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de cuarţ, piatră de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) şi materiale auxiliare. Proprietăţile fizice ale sticlei sunt determinate de proporţiile lor.

___________
BIBLIOGRAFIE:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sticl%C4%83
http://science.howstuffworks.com/question404.htm