Mintea trage uneori concluzii greşite. Iată un exemplu de corelaţie falsă: de ce directorii executivi care excelează la golf sunt plătiţi mai bine, în ciuda performanţelor lor mai slabe pe piaţa de capital? Iată un mic experiment virtual, care va explica fenomenul...
...Imaginaţi-vă că vă sunt prezentate informaţii despre două grupuri de oameni despre care nu ştiaţi nimic dinainte. Să-i numim azaleeni şi begonieni.
Pentru fiecare grup vi se oferă o listă de comportamente pozitive şi negative. Unul bun ar putea fi: un azalean a fost văzut ajutând o femeie în vârstă să traverseze strada. Unul rău ar putea fi: un begonian a urinat în stradă.
Deci, citiţi această listă de comportamente bune şi rele despre azaleeni şi begonieni şi faceţi apoi câteva aprecieri cu privire la ele. Cât de dese sunt comportamentele lor bune şi rele şi care sunt acestea?
Ce observaţi este faptul că begonienii sunt cei care par dubioşi. Ei sunt cei care pot fi văzuţi cel mai des băgând burgeri în cutiile poştale şi sunând la uşi şi fugind. Azaleenii, în schimb, alcătuiesc un grup mai serios, cu siguranţă nu fără prihană, dar oameni în general mai buni.
Deşi acum sunteţi mulţumiţi cu aprecierea pe care aţi făcut-o, veţi avea ulterior trăiri total opuse, când veţi afla că de fapt raportul dintre comportamentele bune şi cele rele enumerate, atât în cazul azaleenilor, cât şi în cel al begonienilor, a fost acelaşi. Pentru azaleeni au fost menţionate 18 comportamente pozitive, alături de 8 negative. Pentru begonieni au fost 9 pozitive şi 4 negative.
În realitate, aţi avut mai puţine informaţii despre begonieni. Ce s-a întâmplat a fost că aţi construit o conexiune falsă între frecvenţa mai mare a comportamentelor rele şi begonieni, însă ele nu au fost mai frecvente, ci au părut doar a fi astfel.
Când experimentul va lua sfârşit, veţi afla că cele mai multe dintre celelalte persoane au procedat exact la fel, ajungând la concluzia că begonienii sunt oameni mai răi decât azaleenii.
Explicarea iluziei
Această metodă experimentală face parte de fapt dintr-un studiu clasic realizat de Hamilton şi Gifford (1976), care a fost dedicat modului în care sunt percepute trăsăturile pozitive şi cele negative ale celorlaţi oameni. În experiment, subiecţii au perceput diferit cele două grupuri, bine pe majoritari şi rău pe minoritari, doar pentru că aveau mai multe informaţii despre majoritari. Nu este greu să vezi de ce procesele de acest fel ar putea contribui la formarea prejudecăţii sociale în general.
Până acum, psihologii nu au ajuns la un acord în explicarea acestui lucru şi a altor tipuri de corelaţii inexistente.
O explicaţie ar fi că oamenii supraestimează puterea de a diagnostica evenimentele rare. Cu alte cuvinte: dacă există doar un singur marţian care locuieşte pe strada ta şi el/ea ascultă muzică skiffle, atunci tinzi să crezi că tuturor marţienilor trebuie să le placă skiffle. Pe de altă parte, dacă jumătate din stradă este plină cu marţieni care respectă legea, doar unora dintre ei plăcându-le skiffle, vei presupune că e vorba doar de un interes minoritar.
Alţii spun că astfel de corelaţii false sunt dependente de funcţionarea memoriei sau a învăţării sau doar o funcţie a informaţiei incomplete. Oricare ar fi explicaţia, putem vedea aceste corelaţii peste tot.
Golful şi preţurile mărfurilor
Iată exemplul unui tip mult mai puţin subtil de corelaţie falsă din lumea personalului de la conducerea marilor corporaţii. Atunci când te decizi cum să plăteşti un manager, ce factori trebuie luaţi în considerare? Sunt sigur că poţi enumera câteva aptitudini, dar ce spui de îndemânarea la golf? Ai plăti un manager mai mult doar pentru acesta este mai bun la golf? Sau nu?
Un studiu a analizat corelaţia dintre îndemânarea pentru golf şi salariul unui manager american (Hogarth & Kolev, 2010). Acesta a constatat că, cu cât abilitatea pentru golf se îmbunătăţea, salariul unui astfel de director creştea. Cei care nu jucau golf erau, în medie, cel mai prost plătiţi dintre toţi.
Şi aici e paradoxul: cu cât directorii executivi erau mai buni la golf, cu atât mai rău se comportau la bursă acţiunile companiilor lor. Deci, în mintea oamenilor a fi bun la golf era asociat cu un salariu mai bun, dar în realitate acest lucru se asocia cu performanţe mai proaste!
Presupunerea este că exista o corelaţie falsă care se făcea aici. Într-un fel se presupunea că, deoarece cineva este bun la golf, acesta trebuia să fie, de asemenea, bun la alte chestii, cum ar fi conducerea unei corporaţii multinaţionale şi astfel ei erau plătiţi mai bine.
Asociindu-se cu tema afacerilor, există tot felul de corelaţii false care se fac pe pieţele de capital. Un simbol pe care comercianţii îl folosesc uneori pentru a prezice evoluţia preţurilor este graficul "cap-şi-umeri". Este atunci când evoluţia preţului acţiunilor arată asemenea capului şi umerilor unei persoane: cu alte cuvinte, două vârfuri mai mici, cu un vârf mare în între ele.
Deşi este considerat un simbol de încredere şi este asociat cu tranzacţionarea sporită, reprezentarea capului-şi-umerilor pe grafic nu prezice într-un mod profitabil fluctuaţiile de preţ al acţiunilor (Bender & Simon, 2012). E doar o altă corelaţie fals identificată: ceea ce văd peste tot minţile noastre flămânde de sens.
La rândul meu, tipurile mele preferate de corelaţii false sunt cele similare situaţiilor când aprinzi lumina simultan cu momentul instalării unei pene de curent sau când baţi din picior chiar când îţi ajunge la urechi un zgomot de tunet. Pentru o clipă, simţi că ai superputeri.
Traducere de Maricica Botescu după illusory-correlations-when-the-mind-makes-connections-that-dont-exist, cu acordul autorului.
