O imagine obținută cu un microscop electronic al unui vierme Panagrolaimus kolymaensis.
Credit: Alexei V. Tchesunov and Anastasia Shatilovich/Institute of Physicochemical and Biological Problems in Soil Science RAS
Acum 46.000 de ani, pe când mamuții lânoși încă existau (specia este dispărută), o pereche de viermi cu dimensiunea de circa 1 mm au fost prinși și înghețați în permafrostul siberian.
Faptul incredibil este că acest tip de vierme are capacitatea de a reveni la viață după aceste zeci de mii de ani de suspendare a funcției vitale (această stare, care permite supraviețuirea în condiții de temperaturi scăzute extreme, se numește criptobioză).
În 2018 cercetătoarea Anastasia Shatilovich, de la Institutul de probleme fizico-chimice și ale vieții în știința solului din Rusia, a extras perechea de viermi dintr-o vizuină fosilizată din regiunea Arctică. După ce i-a pus în apă, aceștia au revenit la viață.
Panagrolaimus kolymaensis au o durată de viață de doar câteva zile. Dar aceștia au murit, într-un laborator din Germania, după ce au dat naștere la câteva generații de viermi.
Cheia supraviețuirii viermilor pentru o perioadă atât de lungă pare a fi un tip de dizaharidă denumit trehaloză, care a fost identificat și la un alt tip de vierme, Caenorhabditis elegans, care, de asemenea, poate intra în stare de criptobioză.
Deși puțin probabil, criptobioza ar putea fi utilizată, într-un viitor, și în cazul oamenilor.
