Observatorul Vera Rubin este pe punctul de a porni în misiunea sa de a surprinde secretele cosmosului, marcând încununarea a decenii de muncă a mii de oameni din întreaga lume.
Cunoscut anterior sub numele de Large Synoptic Survey Telescope (LSST), Observatorul Vera Rubin este conceput pentru a derula Legacy Survey of Space and Time (LSST) — un proiect ambițios de 10 ani care va cartografia cerul sudic la intervale de câteva nopți.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Datorită noii sale orbite, înclinate în jurul Soarelui, sonda spațială „Solar Orbiter”, operată de Agenția Spațială Europeană (ESA), este prima care fotografiază un pol al Soarelui din afara planului ecliptic. Unghiul unic de observație al sondei „Solar Orbiter” ne va schimba înțelegerea despre câmpul magnetic solar, ciclul solar și mecanismele vremii spațiale.
- Detalii
- de: ESA
- Ştiri Terra - astronomie
Arsia Mons, un vulcan străvechi de pe Marte, a fost surprins înainte de răsăritul soarelui pe 2 mai 2025 de sonda orbitală „2001 Mars Odyssey” a NASA, în timp ce studia atmosfera Planetei Roșii, care apare aici sub forma unei ceți verzui.
NASA/JPL-Caltech/ASU
O nouă imagine obținută de sonda spațială „2001 Mars Odyssey” a NASA arată unul dintre cei mai mari vulcani ai Planetei Roșii, Arsia Mons, ieșind printr-un plafon de nori chiar înainte de ivirea zorilor.
Arsia Mons și alți doi vulcani formează ceea ce este cunoscut sub numele de „Tharsis Montes” sau Munții Tharsis, care sunt adesea înconjurați de nori de apă înghețată (spre deosebire de nori de dioxid de carbon, la fel de frecvenți pe Marte), în special în primele ore ale dimineții marțiene.
- Detalii
- de: NASA
- Ştiri Terra - astronomie
NASA s-a confruntat cu o presiune intensă din partea administrației Trump: supraveghere, restructurarea obiectivelor, epurarea site-ului web și altele.
Iar lucrurile s-au înrăutățit și mai mult pe 30 mai, când a fost publicată cererea de buget pentru anul fiscal 2026 a administrației Trump pentru NASA. Aceasta propune reducerea finanțării pentru știință cu 47% și a personalului agenției cu aproximativ o treime — de la 17.391 la 11.853 de angajați.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Cea mai detaliată hartă a universului, cu ajutorul satelitului Gaia (ESA)
Toată lumea a auzit de NASA, un nume sinonim cu explorarea spațială. Însă, dacă aduci vorba despre ESA, Agenția Spațială Europeană (European Space Agency), e mai probabil să întâlnești o privire nedumerită.
ESA nu este un brand la fel de recunoscut, însă a fost esențială pentru dezvoltarea explorării spațiale și a științei spațiale în Europa, oferind știință de clasă mondială la frontierele cunoașterii și permițând continentului să concureze comercial cu restul lumii.
- Detalii
- de: Martin Barstow
- Ştiri Terra - astronomie
Imaginea, surprinsă de telescopul spațial James Webb al NASA/ESA/CSA, prezintă Obiectul Herbig-Haro 30 într-o rezoluție fără precedent. Acesta reprezintă un disc protoplanetar văzut din lateral, înconjurat de jeturi, situat în Norul întunecat LDN 1551 din Norul molecular Taurus.
Obiectele Herbig-Haro sunt mici nebuloase întâlnite în regiunile de formare stelară, marcând locurile în care gazul emis de stelele tinere este încălzit de unde de șoc până devine luminos.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Prin intermediul razelor X, cercetătorii au identificat un obiect cosmic misterios, nemaivăzut până acum în galaxia noastră.
În imagine: regiunea din jurul ASKAP J1832-0911. Cerculețul galben marchează poziția sursei recent descoperite. Imaginea combină raze X de la Observatorul de raze X Chandra al NASA, date radio de la radiotelescopul sud-african MeerKAT și date în infraroșu de la telescopul spațial Spitzer al NASA.
Imagine oferită de autor.
Într-un nou studiu publicat în „Nature”, informăm despre descoperirea unui nou „obiect cosmic tranzitoriu cu perioadă lungă” (eng. long-period transient); pentru prima dată, a unuia cu emisii regulate de raze X.
Obiectele cosmice tranzitorii cu perioadă lungă reprezintă o clasă recent identificată de obiecte cosmice care emit unde radio intense la intervale de la câteva minute până la câteva ore. Aceasta este o durată mult mai mare decât impulsurile rapide pe care le detectăm de obicei de la stele moarte, cum sunt pulsarii.
- Detalii
- de: Ziteng Wang
- Ştiri Terra - astronomie
Imagine simulată a găurii negre supermasive din galaxia M87, văzută în frecvențe multiple
Astronomii care lucrează cu Telescopul Orizontului Evenimentelor (Event Horizon Telescope - EHT) au creat o nouă metodă de a observa unde radio cu multiple frecvențe, ceea ce înseamnă că în curând vom putea capta imagini color ale găurilor negre supermasive.
- Detalii
- de: Brian Koberlein
- Ştiri Terra - astronomie
Mai multe misiuni au încercat deja să ajungă pe suprafața lunii în 2025, iar altele urmează să fie lansate.
La o jumătate de secol după ce astronauții din programul Apollo au lăsat ultimele urme de bocanci în praful lunar, Luna a redevenit o destinație a ambițiilor intense și a ingineriei de vârf.
De data aceasta, nu doar marile puteri concurează pentru a planta steaguri, ci și companii private sau parteneriate internaționale care urmăresc să dezvăluie secretele Lunii și să pună bazele pentru revenirea oamenilor în viitor.
- Detalii
- de: Zhenbo Wang
- Ştiri Terra - astronomie
Echipajul Soiuz 40: Prunariu și Popov
Pe 14 mai 2025 s-au împlinit 44 de ani de la zborul cosmic al lui Dumitru Prunariu. Pe 14 mai 1981, la ora 18:16 UTC, împreună cu Leonid Popov, la acea vreme comandantul misiunii, Dumitru Prunariu decola de la cosmodromul din Baikonur la bordul unei rachete Soyuz-U ce avea montată în vârf o capsulă Soyuz.
- Detalii
- de: SpaceAlliance.ro
- Ştiri Terra - astronomie
Imagine pseudo-color a galaxiei ultra-difuze FCC 224
Imaginea de mai sus poate să nu pară neobișnuită, dar reprezintă un mister interesant pentru astronomi. Captată de Telescopul Spațial Hubble, aceasta este o imagine a unei galaxii ultra-difuze, cunoscută sub numele de FCC 224. Spre deosebire de galaxiile pitice obișnuite, precum Norii lui Magellan, acest tip de galaxii are o luminozitate superficială neobișnuit de scăzută pentru dimensiunea lor. De obicei, acest lucru înseamnă că ele conțin multă materie întunecată. Gravitația materiei întunecate este cea care ține galaxia unită, nu stelele și praful cosmic.
- Detalii
- de: Brian Koberlein
- Ştiri Terra - astronomie
Reprezentare artistică: K2-18b (dreapta), care orbitează pitica roșie K2-18 (stânga). K2-18c, exoplanetă neconfirmată, este afișată între cele două
La ce te gândești când vine vorba de viață extraterestră? Cele mai populare cărți și seriale SF sugerează că ființe umanoide ar putea trăi pe alte planete. Dar atunci când astronomii caută viață extraterestră, ei urmăresc de obicei emisii provenite de la bacterii sau alte organisme microscopice.
Un nou studiu publicat în Astrophysical Journal sugerează că cercetători de la Universitatea Cambridge au reușit să detecteze acest tip de emisie cu o certitudine de 99,7% de pe o planetă numită K2-18b, aflată la 124 de ani-lumină distanță. Ei au folosit telescopul spațial James Webb al NASA pentru a analiza compoziția chimică a atmosferei planetei și spun că au găsit dovezi promițătoare că K2-18b ar putea găzdui viață.
Este un progres captivant, dar nu confirmă existența vieții extraterestre.
- Detalii
- de: Ian Whittaker
- Ştiri Terra - astronomie
Distribuția spațială a gazului ionizat
Folosind Telescopul Keck de la Observatorul Mauna Kea din Hawaii, astronomii au încercat să descopere dacă galaxiile sunt înconjurate de zone uriașe de gaz cosmic, ceea ce părea inițial o sarcină imposibilă.
Cu ajutorul unui nou instrument astronomic, aceștia au reușit să identifice un astfel de halou de gaz, cu o dimensiune de 100 de mii de ani-lumină. Dacă galaxia noastră, Calea Lactee, ar avea un asemenea halou, acesta s-ar intersecta cu cea mai apropiată galaxie, Adromeda.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Câmpul Higgs, reprezentare grafică
Deși universul poate părea stabil, având o vechime de 13,7 miliarde de ani, mai multe experimente sugerează că acesta este în pericol – fiind pe marginea prăpastiei. Și totul se datorează instabilității unei singure particule fundamentale: bosonul Higgs.
- Detalii
- de: Lucien Heurtier
- Ştiri Terra - astronomie
Credit: EPTA
Recent, o echipă de cercetători condusă de J. Antoniadis (Institutul de astrofizică din Grecia) a publicat un articol în care vorbește despre noi date care confirmă ipoteza existenței unui fond permanent de unde gravitaționale, prezente pretutindeni în univers.
Datele analizate au venit de la două proiecte de cercetare științifică, The European Pulsar Array și Indian Pulsar Timing Array, unde s-au măsurat semnale de foarte joasă frecvență venite de la o serie de pulsari monitorizați, în corelație cu proprietățile cunoscute ale undelor gravitaționale de fond.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
