Scientia

Bazându-se pe principiul "sunt ignorant, dar cred cu tărie" mulţi dintre noi apelează astăzi la serviciile oferite de diverşi vraci moderni ce practică acupunctura. Vechea artă chinezească şi-a găsit adepţi şi pacienţi pretutindeni. Dar pe ce se bazează această tehnică de vindecare? Citiţi aici care este filozofia din spatele acupuncturii.

Energia qi

Medicina tradiţională chinezească susţine că în corpul omenesc se găseşte o energie specială, o energie a vieţii, cunoscută sub numele de qi. Toate aspectele (fizice ori mentale) ale vieţii sunt posibile datorită curgerii acestei energii prin organism. Energia qi se găseşte într-o continuă mişcare prin 14 canale (meridiane) ordonate simetric de-a lungul corpului (vezi imaginea din stânga).

Aceste canale de energie sunt considerate în vechile scrieri chinezeşti nefizice, adică nu există canale vizibile la efectuarea unei disecţii. Se susţine că la blocarea unuia dintre aceste meridiane ale energiei qi are loc o dezechilibrare energetică a organismului şi se instalează boala.

Yin şi Yang

Qi este compus din două elemente constitutive, yin şi yang. Aceste două concepte sunt folosite pentru a descrie tot universul, incluzând fiecare parte ori funcţie a corpului omenesc. Yin şi yang sunt contrarii complementare care păstrate în echilibru asigură funcţionarea armonioasă a organismului şi, prin generalizare, a universului în întregul său.

Yin (asimilat principiului masculin) şi yang (asimilat principiului feminin) sunt dependente unul de altul. Astfel, bărbatul este dependent de femeie, cum şi viceversa este adevărată, pentru a se realiza procrearea. Yang reprezintă, la nivelul organismului,  capacitatea de acţiune, pe când yin reprezintă capacitatea de creştere şi hrănire.

Orice dezechilibru între yin şi yang în organism duc la blocarea canalelor energetice şi finalmente la îmbolnăvire. Acupunctura este, prin urmare, arta medicală de a debloca aceste canale şi a restabili curgerea energiei qi, esenţială sănătăţii şi vieţii, prin corp.

Tratamentul prin acupunctură

"Doctorul" chinez din vechime obişnuia ca anterior aplicării acelor pe corp să poarte o discuţie cu pacientul pentru a strânge cât mai multe informaţii relevante referitoare la boală pentru a da un diagnostic corect. Întrucât cele mai multe afecţiuni erau considerate interne (căci canalele de energie erau, de asemenea, interne) urmarea era înfigerea acelor de acupunctură în acele locuri în care se considera că meridianele energetice sunt blocate. Acele se înfigeau sub diferite unghiuri şi diferite adâncimi. Tratamentul era adeseori completat cu ingerarea de diferite ierburi şi adăugarea unor paste speciale pe locurile de inserţie ale acelor.

Boala ca dezechilibru intern

Medicina chinezească are meritul de a fi oferit o explicaţie cât de cât raţională apariţiei bolilor, deşi departe de conceptele medicinei moderne (nici nu ar fi fost posibil altfel, de vreme ce depistarea microbilor cere o tehnologie avansată). Boala nu era, aşadar, cauzată de spirite rele ori de alte entităţi supranaturale, ci de dezechilibrul dintre yin şi yang ce bloca energia qi. Această filozofie medicală se extindea asupra celorlalte aspecte ale vieţii, întrucât indivizii erau singurii responsabili de echilibrul organismului şi al vieţii lor sub aspectele dietei, activităţii fizice, practicilor sexuale, meditaţiei pentru controlul minţii etc.