Chimia este una dintre materiile cele mai detestate de elevi. Ca şi în cazul fizicii sau al matematicii, cauza principală este lipsa de har a profesorilor, care nu ştiu să transfere informaţiile către elevi într-o manieră care să-i facă să înţeleagă rostul chimiei şi legătura ei cu lumea care ne înconjoară. În cadrul unei serii de articole scurte, în perioada următoare vom explica principalele concepte din domeniul chimiei.
Aşadar, cu ce se ocupă chimia? Chimia studiază compoziţia, structura, proprietăţile şi diferitele transformă ale substanţelor. Există mai multe ramuri ale chimiei, după cum urmează:
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
O dietă bogată în fasole, năut, linte şi mazăre vă va ajuta să reduceţi nivelul de colesterol LDL("rau"). O metaanaliză realizată de Canadian Medical Association Journal în 2014, care a evaluat datele obţinute în cadrul a 26 de studii clinice randomizate, a comparat efectele asupra sănătăţii a dietelor bazate sau nu pe astfel de leguminoase.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
S-ar putea crede că este o idee bună să te speli pe dinți după ce ai mâncat fructe sau ai băut suc de fructe cu zahăr, dar nu este. Acidul din fructe / suc slăbește smalțul dinților, care poate fi deteriorat în timpul periajului.
Dar nu strică să te clătești cu apă după ce ai băut suc de fructe. Te ajută să scapi de zahărul rămas în gură.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Rujul conține o varietate de ceruri naturale, cum ar fi ceara de albine, ceara caranuba, ozocherita, cerezine sau ceară microcristalină, care sunt toate produse pe bază de petrol petrol. Aceste ceruri sunt înmuiate cu uleiuri minerale sau vegetale sau cu vaselină. Și, în scopul de a repartiza culoarea în mod egal pe buze și să rămână acolo pentru mai mult de 30 de minute, se adaugă agenţi de formare a unei pelicule.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Sunătoarea (Hypericum perforatum), denumită şi pojarniță, drobișor, fălcățea, harnică sau închegătoare este o plantă erbacee, care înflorește din iunie până în septembrie. Florile de sunătoare se culeg în zile uscate și însorite. Se usucă la umbră, în loc bine aerisit, întinse în strat subțire, pe hârtie sau pânză. După uscare, se păstrează în pungi de hârtie ori săculeți de pânză în locuri uscate și întunecate.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Dacă percepţia mea nu este greşită, mulţi înţeleg printr-o boală cronică o boală gravă. De aceea, probabil, când cineva afirmă, referitor la un fenomen observat că "e cronic!", vrea să transmită că a constatat ceva grav.
În fapt o boală cronică este una de durată. Se consideră că o afecţiune poate fi numită cronică atunci când durează mai mult de 3 luni. O boală cronică este, aşadar, de lungă durată şi manifestă o evoluţie lentă. Exemple de boli cronice: artrita, astmul, cancerul, diabetul, hepatita tip C, SIDA şamd.
OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) a împărţit bolile cronice în patru categorii:
» boli cardiovasculare;
» cancerul;
» boli respiratorii cronice (aici intrând, printre altele, astmul);
» diabetul.
O altă caracteristică definitorie a unei boli cronice este non-transmisibilitatea de la persoană la persoană.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
O importantă (şi ciudată) proprietate a nucleului atomic este următoarea: masa nucleului său este mai mică decât suma maselor nucleonilor (protonilor şi neutronilor). Cum este posibil aşa ceva?
Explicaţia este următoarea: forţa nucleară tare ţine neutronii şi neutronii uniţi în cadrul nucleului, iar pentru a-i separa este nevoie de energie, energie care se numeşte energie de legătură.
Atunci când nucleonii se unesc pentru a forma un nucleu, trebuie eliberată o cantitate mică de energie pentru a putea sta uniţi (E=mc2...).
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Circa 99% din corpul nostru este creat din atomi de hidrogen, carbon, nitrogen şi oxigen. Mai sunt, de asemenea, şi alte elemente, în mici cantităţi, esenţiale pentru viaţă.
Atomii sunt formaţi din electroni şi nucleu. Nucleul este alcătuit din protoni şi neutroni, care la rândul lor sunt formaţi din quarcuri (care sunt particule elementare, ca şi electronii).
Mărimea unui atom este dată de poziţia medie a electronilor. Dar aceste particule sunt responsabile doar de o mică parte a masei tale.
Protonii şi neutronii sunt formaţi, aşadar, din quarcuri. Masa quarcurilor, rezultanta interacţiunii cu câmpul Higgs, dar reprezintă doar câteva procente din masa protonului ori a neutronului. Câmpul Higgs este prezent peste tot în spaţiul cosmic şi are o valoare diferită de zero. Interacţiunea dintre particule ca electronul şi quarcurile duce la apariţia masei (rezistenţa la mişcare).
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Atomul de hidrogen, format dintr-un proton şi un electron
Izotopul este specia de atom cu același număr atomic Z, dar cu număr de masa A diferit (adică aceleași proprietăți chimice, dar proprietăți fizice diferite).
Numărul atomic se referă la numărul de protoni din nucleu. Numărul de protoni este cel care dă identitatea unui element chimic. De exemplu, hidrogenul, cel mai simplu atom, are un singur proton.
Izotopii se diferenţiază între ei prin numărul de neutroni (particula neutră din compunerea nucleului atomic).
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Un electron, în sine, are un câmp electric în jurul său (reprezentat în imaginea de mai sus prin cercul gălbui). Acesta nu are un câmp magnetic în schimb.
Atunci când electronul este excitat (atomul primeşte energie externă), se creează şi un câmp magnetic.
Câmpul electric al electronului indică spre electron. Atunci când electronul oscilează, se schimbă şi poziţia câmpului său electric, care, prin urmare, generează oscilaţii ale acestui câmp, care se propagă în spaţiu.
Cele două câmpuri, electric şi magnetic, formează câmpul electromagnetic, care are ca particulă purtătoare fotonul.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Iată o întrebare simplă... Cum produce un bec lumina? Cum apar aceşti fotoni (care, în fapt, atunci când au o anumită frecvenţă, sunt purtătorii radiaţiei electromagnetice pe care o numim lumină) din filamentul becului?
Iată pe scurt cum stau lucrurile.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
O particulă elementară, ca electronul, fotonul, ori quarcul, este o particulă care nu este alcătuită din particule mai mici, care, aşadar, nu poate fi divizată, împărţită în alte particule. Cu toate acestea cercetătorii au identificat în realitatea un fenomen straniu: o particulă elementară se poate transforma în alte particule elementare. Cum este posibil aşa ceva?
O educaţie ştiinţifică clasică ne face, cred, să acceptăm cu dificultate o asemenea idee, întrucât înţelegem că o particulă elementară are o identitate în sine, identitate dată de caracteristicile sale unice.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Fizicienii au descoperit că, surprinzător, vidul nu este un spaţiu gol absolut, ci, în fapt, este populat de "particule virtuale", particule care apar spontan din vid şi care dispar imediat.
Aceste particule virtuale au fost demonstrate în cadrul efectului Casimir (în esenţă, două suprafeţe paralele aflate la mică distanţă una de alta se atrag, întrucât suprafeţele sunt împinse de fluctuaţiile vidului una spre alta).
Vidul nu arată aşa:
ci aşa:
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Conform teoriei câmpurilor cuantice (denumită şi "teoria cuantică a câmpurilor") Universul nu este creat din particule, cum suntem obişnuiţi să considerăm (şi cum se predă, practic, în şcoli, vorbindu-se despre particule ca despre ingredientele din care este alcătuit cosmosul), ci din câmpuri. Această idee este una fundamentală în fizica modernă. Ceea ce numim "particulă" reprezintă ce "vedem" atunci când ne "uităm" la câmpurile cuantice. Atunci când vorbim despre un electron, vorbim în fapt despre o vibraţie a câmpului electronic.
Deşi încă de pe vremea grecilor antici omul s-a gândit că Universul este creat din particule, astăzi considerăm "particula" o ficţiune convenabilă. Vorbim în continuare despre particule, dar, în fapt, ştim că lumea, la nivel fundamental, este formată din câmpuri.
Un câmp, spre deosebire de de o particulă, se găsește pretutindeni în Univers. Un câmp are o valoare în orice punct din spaţiu şi timp. În spaţiu gol câmpurile au valoarea zero, cu o excepţie notabilă: câmpul Higgs (acest câmp a fost demonstrat că există în cursul anului 2012, când, în fapt, a fost anunţată descoperirea bosonului Higgs - care indică existenţa câmpului Higgs). Câmpul Higgs are o valoare diferită de zero chiar în spaţiu gol.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.