Scientia

„Magnet quench” este un eveniment dramatic, însă destul de obişnuit care are loc în interiorul unui accelerator de particule. În acest  articol din seria Concepte explicate în 60 de secunde veţi afla în ce constă acest tip de incident din viaţa unui accelerator de particule.

Un aşa-numit "magnet quench" survine atunci când unul dintre magneţii supraconductori, care conduc şi concentrează fasciculele de particule, se încălzeşte dincolo de temperatura critică, determinând întreruperea subită a operaţiunilor.

Un „quench” adesea începe atunci când particulele dispersate din fascicul pătrund în bobina unui magnet, producând iniţial un val de căldură. În numai o fracţiune de secundă, porţiuni din firul supraconductor din magnet îşi pierd capacitatea de a conduce electricitatea fără rezistenţă, generând şi mai multă căldură, care în scurt timp se împrăştie în întregul magnet. Agentul de răcire ce înconjoară magnetul începe să fiarbă.

În cazul unui magnet supraconductor de mari dimensiuni, care poate avea câţiva metri lungime şi poate transporta curenţi de 10.000 amperi şi chiar mai mult, „quench”-ul produce un zgomot puternic în timp ce agentul de răcire – heliu lichid la o temperatură aproape de zero absolut – se transformă în gaz, fiind eliberat prin supapele de presiune, asemenea aburului ce iese dintr-un ceainic.

Credit: Sandbox Studio

Un asemenea „quench” generează aceeaşi forţă ca şi un baton de dinamită. Un magnet rezistă de obicei la această forţă şi redevine funcţional în câteva ore, după răcire. Dacă acesta are nevoie de reparaţii, este nevoie de timp preţios pentru a încălzi, stabiliza şi apoi pentru a răci magnetul – zile sau săptămâni în care niciun fascicul de particule nu poate fi pus în circulaţie, nici nu se pot efectua experimente.

Textul de mai sus reprezintă traducerea, cu acordul editorului, a articolului A magnet quench (SymmetryMagazine), de Tom Peterson.
Traducător: Mălina Iorga.