Am fost întrebat, în repetate rânduri, despre un email care circulă pe Internet şi pretinde că Sheryl Crow pune cancerul său de sân pe baza substanţelor chimice scurse din sticlele de apă, avertizând femeile să nu ţină niciodată apa îmbuteliată în maşină pe timp de vară.
Ei bine, în primul rând, Sheryl nu spune de fapt că cancerul ei de sân a fost provocat de lăsarea sticlelor de apă în maşină. Şi ce dacă ar fi făcut acest lucru? Este Sheryl o imagine a ştiinţei? Puţin probabil.
Din nefericire, cântăreaţa a fost diagnosticată cu cancer de sân, iar atunci când această tragedie are loc oamenii caută, de obicei, cauze probabile pentru suferinţa lor. Presa neprofesionistă este plină de articole prin care critică aspru plasticul, de multe ori într-un mod nejustificat şi probabil că Sheryl a auzit despre substanţele chimice ca bisfenol A şi ftalaţi care sunt acuzaţi că provoacă cancer. Niciuna din aceste substanţe nu se regăsesc în tipul de sticle de apă de care se teme Sheryl. Bisfenol A se foloseşte pentru a realiza plastic policarbonat care este folosit pentru bidonul de deasupra dozatoarelor de apă, însă nu pentru sticlele de apă obişnuite. Acestea sunt realizate din poliester.
Şi iată că apar confuzii privind ftalaţii. Una din substanţele chimice folosite pentru a realiza poliester este acidul tereftalic. E posibil ca urme minuscule ale acestei substanţe să se fi scurs în apă. Conexiunea cu “maşina încinsă de soare” porneşte de la ideea corectă că o creştere a temperaturii sporeşte scurgerea compuşilor solubili în apă din plastic. Dar acidul tereftalic nu este ftalatul care a fost implicat în câteva probleme de sănătate. Acela este Di (2-etilhexil) ftalatul, o substanţă chimică adăugată la unele produse din plastic, în mare măsură în policlorura de vinil (PVC). Singurul element din PVC folosit în sticlele de apă este dopul, orice scurgere de aici ar fi infimă. Şi trebuie accentuat faptul că nu există nicio dovadă credibilă că bisfenolul A sau ftalatul au vreun rol în cancerul de sân.
Din nefericire, Sheryl Crow a fost diagnosticată acum cu tumoare cerebrală. Ea se întreabă dacă aceasta nu este cauzată de folosirea telefonului mobil. Nu, potrivit marii majorităţi a studiilor. Cancerul este o boală teribilă şi în majoritatea cazurilor cauza este necunoscută, ceea ce bineînţeles conduce la tot felul de speculaţii. Consider că apa îmbuteliată ar trebui evitată. Dar nu din cauza vreunei legături cu cancerul. Este un dezastru pentru mediu. Doar o mică parte din sticle sunt reciclate şi se folosesc resurse valoroase de petrol pentru a realiza sticle ce sunt complet inutile, ceea ce e iraţional. Dar industria apei îmbuteliate a făcut o treabă minunată în convingerea publicului că trebuie să plătească pentru ceva ce este disponibil, în mare măsură, gratuit.
Traducere de Ioana Mădălina Ilinca după dont-blame-the-water-bottle, cu acordul autorului.
