Am auzit că există seminarii pe tema procrastinării. La aceste întâlniri oamenii ar fi învăţaţi cum să-şi elaboreze strategii anti-procrastinare. Sunt aproape convins că experţii care derulează aceste activităţi vindecătoare, cunosc în detaliu fenomenul psihologic.
Şi nu doar că-l cunosc, chiar îl exploatează în sensul eliminării sau diminuării tendinţei către procrastinare1 de care suferă mulţi semeni de-ai noştri, deoarece nu şi-au integrat (cu vârf şi îndesat) latura masculin-autoritară, după unele concepţii cu iz jungian.
Prin 1920, Bluma Zeigarnik, o zână încântătoare de origine rusă (se ştie că rusoaicele sunt frumoase), absolventă în psihologie, bea un ceai, într-o cafenea vieneză, împreună cu profesorul ei, Kurt Lewin. Cei doi, plictisiţi de moarte şi nefiind interesaţi de un ritual de împerechere, observau cu atenţie maximă comportamentele chelnerilor. Tot privind la aceştia au remarcat un fenomen ciudat.
Când un client cerea nota de plată, chelnerii îşi aminteau cu uşurinţă ce mâncăruri comandase respectivul. Însă dacă după câteva minute de la efectuarea plăţii mai erau întrebaţi ceva în legătură cu vechea comandă, chelnerii îşi aminteau cu dificultate detalii.
Părea că odată efectuată plată, comanda din memoria lor era ştearsă.
Zeigarnik, curioasă, a dorit să afle ce se întâmplă în mintea umană de apare acest fenomen ciudat. Montează un experiment simplu, dar genial, şi concluzionează că sarcinile nefinalizate rămân în mintea umană şi sunt mult mai uşor de rememorat. Şapte ani mai târziu, zâna noastră îşi susţine lucrarea de licenţă la Universitatea din Berlin, în care prezintă acest fenomen.
Începutul unei activităţi şi nefinalizarea ei produce un fel de tensiune mentală care "aduce" respectiva sarcină /activitate în mod repetat în mintea conştientă, la fel cum se întâmplă când navighezi pe Internet, cu pop-up window-urile pe care trebuie, de regulă, să le închizi ca să nu mai deie buzna pe ecran. Dacă sarcina e încheiată, tensiunea este, automat, eliminată, iar totul e şters din memorie. În psihologie, acest fenomen a fost numit "Efectul Zeigarnik".
Urmează, cumva, întrebarea ta "Cum anume îl poţi folosi ca strategie anti-procrastinare”? Ce priceput sunt la predicţii! Ce ar fi să meditezi la această întrebare, în această după-amiază ? Ori poţi căuta acest articol de specialitate, învăţând, în prealabil, limba germană.
B.V. Zeigarnik (1927). Uber das Behalten von erledigten und unerledigten Handlungen. (The Retension of Completed and Uncompleted Activities). Psychologishe Forschung, 9, pp 1-85.
---
1 Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acţiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietăţii asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii. (Wikipedia.org)
Articol preluat de pe blogul SasSeramis, cu acordul autorului
