(Timp citire: 12 - 13 minute)

Freud credea că eul își trage energia din sine. Jung mai credea că sursa puterii psihicului este inconștientul. Ambele teorii au fost numite psihologii abisale, pentru că autorii lor au localizat puterea motivantă a personalității adânc în părțile inaccesibile ale psihicului. Adler și Horney, prin contrast, au reprezentat eul sau sinele conștient ca sursă de putere. Oamenii puteau să-și analizeze circumstanțele vieții și să reacționeze la ele, schimbându-și modelele de viață.

Erik Erikson a fost un alt teoretician cunoscut al secolului al XX-lea care a adoptat această abordare. Teoriile personalității care subliniază cunoașterea de sine și abilitatea de a te schimba au fost numite psihologii ale eului la mijlocul secolului al XX-lea.

Comentarii -

(Timp citire: 4 minute)

 

Unul dintre puținii teoreticieni feminini proeminenți ai personalității din prima jumătate a secolului XX a fost Karen Danielsen Horney (1885-1952). Horney a adăugat factorii sociali la teoria freudiană. Abordarea lui Horney, numită analiză psihosocială, a pus un accent deosebit pe relațiile emoționale dintre părinte și copil la începutul vieții copilului. Horney a subliniat importanța unui părinte cald și de încredere.

Comentarii -

(Timp citire: 10 - 11 minute)

Alfred Adler s-a născut în 1870, al doilea din șase copii într-o familie care locuia în suburbiile Vienei. Adler a fost invitat să se alăture cercului lui Freud (un grup care dezbătea ideile freudiene) după ce l-a apărat pe Freud la o prelegere. Ca și Jung, el s-a despărțit ulterior de Freud, la insistența acestuia ca membrii Cercului de la Viena să susțină teoria sexuala a lui Freud.

Comentarii -

(Timp citire: 24 - 26 minute)

 

În primii ani ai secolului al XX-lea un grup de prieteni și asociați ai lui Freud se întâlneau în mod regulat pentru a dezbate ideile acestuia. Acest grup a fost numit Cercul de la Viena. Unii membri ai Cercului de la Viena acceptaseră practic toată teoria lui Freud. Alții erau foarte sceptici. Dezacordurile au ajuns la un capăt în 1911, când Freud a insistat ca toți membrii Cercului de la Viena să accepte teoria sexuală sau să părăsească grupul. Carl Jung și alți șapte l-au părăsit în acest an.

Comentarii -

(Timp citire: 14 - 15 minute)

Pentru Freud, teoria sa sexuală a fost cea mai importantă contribuție a sa. El a explicat aproape toate fenomenele psihologice neobișnuite cu trimiteri la sex. De exemplu, Freud a explicat experiența déjà vu prin asocierea cu o amintire inconștientă a organelor genitale ale mamei (Slochower, 1970). Acest lucru poate suna extrem, dar este de fapt tipic pentru modul în care gândea Freud.

Comentarii -

(Timp citire: 11 - 12 minute)

 

Freud credea că sinele este o sursă de gânduri și sentimente copilărești sau necivilizate, multe dintre ele (ca pofta trupească sau ura față de părinți) fiind inacceptabile pentru eu, impunându-se deci un fel de rezistență. Freud a simțit că această idee era una dintre cele mai mari intuiții și contribuții originale. Într-un eseu autobiografic din 1925, el a menţionat că: "Am numit acest proces refulare (eng. repression): este o idee nouă și nimic asemănător nu a mai fost identificat vreodată în viața mentală".

Comentarii -

(Timp citire: 16 - 18 minute)

Numele lui Sigmund Freud domină istoria timpurie a teoriilor personalității. Freud a propus prima teorie majoră a personalității și prima procedură în psihoterapie. El a zugrăvit o imagine a personalității umane care a inspirat un puternic devotament, dar și o opoziție puternică.

Comentarii -

(Timp citire: 13 - 15 minute)

Tulburarea de personalitate multiplă (TPM) este etichetată ca tulburare de identitate disociativă (TID) atunci când produce suferinţă unei persoane și este clasificată ca tulburare psihică. Despre TID am vorbit în contextul tulburărilor disociative din capitolul 12 (Psihologia anormalului). Multe cazuri de personalitate multiplă nu sunt tulburări psihiatrice, după standardele moderne. Așa cum vom vedea atunci când ne vom lovi de perena întrebare, "Ce definește comportamentul anormal?" în capitolul următor, experții sunt de acord că tulburările psihiatrice (care merită această etichetă) sunt doar acelea care provoacă suferinţă.

Comentarii -

(Timp citire: 9 minute)


Hermann Rorschach și pete de cerneală (Testul Rorschach)

Testele de personalitate au apărut în anii '30. Anterior, testele psihologice au fost folosite pentru repartizarea elevilor la un nivel adecvat în școală (testarea educațională) sau pentru măsurarea inteligenței. Noile teste de personalitate din anii '30 au avut drept scop să ajute terapeuții în determinarea problemelor unui client, ca un ghid al terapiei. Ca beneficiu suplimentar, ele au oferit cercetătorilor posibilitatea de a măsura trăsăturile de personalitate.

Comentarii -

(Timp citire: 10 - 11 minute)

În ce măsură trăsăturile de personalitate sunt și trăsături genetice? Dacă ne uităm la animalele non-umane, precum câinii, putem vedea rolul experiențelor de viață (de exemplu, un câine care a fost crescut cu multă dragoste va avea o personalitate plăcută), însă putem vedea, de asemenea, și personalități de rasă.

Comentarii -

(Timp citire: 35 - 38 minute)

În 1937, cu aproximativ douăzeci de ani înainte de a scrie cuvintele de mai sus, psihologul Gordon Allport și-a propus să răspundă la întrebarea: "Ce este personalitatea". În loc să plece de la propria sa jachetă conceptuală, el a decis să analizeze modurile în care celelalte persoane au folosit cuvântul.

Comentarii -

(Timp citire: 26 - 29 minute)


Feţe interpretate în acelaşi mod de oameni din culturi diferite

Cuvintele emoție și motivație sunt legate etimologic între ele (în istoria limbajului). Motiv provine de la lat. motus - mișcare. Emoție provine de la lat. emotus - mișcat. Emoțiile ne mișcă; motivele ne mișcă. Tot ce te motivează te mișcă, probabil, și din punct de vedere emoțional. Un eveniment care îți produce emoții puternice te poate motiva să te orientezi spre ceva sau să te îndepărtezi de ceva.

Comentarii -

(Timp citire: 22 - 24 minute)

 

Abraham Maslow ar putea fi considerat un teoretician al motivației sau un teoretician al personalității. El a fost câte puțin din ambele. Una dintre primele sale cărți a fost Motivația și Personalitatea (1954). Poate că este mult mai revelator titlul pe care Maslow a vrut să-l folosească inițial pentru acea carte: Higher Ceilings for Human Nature (Nivelurile superioare ale naturii umane) (Maslow, 1970, p.ix). El s-a apropiat de acest titlu cu ultima lui carte, publicată postum: The Farther Reaches of Human Nature (Realizările superioare ale naturii umane) (1971).

Comentarii -

(Timp citire: 40 - 44 minute)


Maimuţele sunt dispuse la efort pentru privilegiul de a privi printr-o ferestruică

Teoria motivațională a lui Hull a dominat psihologia motivației la sfârșitul anilor '30 și în anii '40. Ultima lucrare mare a lui Hull a fost publicată în anul 1952, cu puțin timp înainte de moartea sa. Psihologii puseseră deja la îndoială accentul exclusiv pus de Hull asupra diminuării pulsiunii. Hull redusese toată motivația la o problemă de diminuare a pulsiunilor sau a tensiunilor neplăcute.

Comentarii -

(Timp citire: 32 - 34 minute)

Motivația (de la cuvântul latinesc motivus - care pune în mişcare) este studiul activării, direcției, intensității și duratei comportamentului. Este un proces psihic care acoperă un teritoriu larg! De ce iei deciziile pe care le iei? De ce dedici timp unor activități mai degrabă decât altora? Sunt întrebări referitoare la ceea ce îți activează și îți direcționează comportamentul, ce generează impulsul de a te îndrepta către anumite obiective.

Comentarii -

(Timp citire: 7 minute)


Bob Beamon

Care sunt caracteristicile unui antrenor bun? Conform publicației LeUnes and Nation (1996), antrenorul bun are următoarele caracteristici: a. Informat. "Antrenoratul nu este diferit de predare", se afirmă în LeUnes and Nation și orice profesor trebuie să fie "informat cu privire la activitatea predată". b. Metodic în predarea competențelor. Recent, toate ramurile sportive populare au operaționalizat competențele specifice, iar acest fapt împreună cu condiționarea sunt precursorii necesari pentru performanța la nivel de expert.

Comentarii -

(Timp citire: 6 - 7 minute)


Bob Beamon

În prestația lor, sportivii pot atinge stări unice ale conștiinței ca rezultat al îndelungatei lor pregătiri anterioare și al concentrării lor intense din timpul unei competiții. Când totul merge bine pentru un atlet, sportivul poate avea o percepție modificată asupra timpului și un sentiment al performanței de înaltă calitate, obținută fără efort. Conștiința de sine este diminuată, pe măsură ce individul se confundă "total" cu jocul său. Din acest motiv, o astfel de stare este uneori numită "joc în stare de inconștiență".

Comentarii -

(Timp citire: 6 - 7 minute)

Capacitatea de a-ţi putea menține o stare completă de concentrare este vitală pentru performanţele atletice de top, mai ales în timpul unui joc-cheie sau într-un moment tensionat. Iată o descriere a concentrării reuşite oferită de kickerul (jucătorul ce degajează mingea în fotbalul american) Morton Andersen după câştigarea unor puncte pe terenul de joc:

Comentarii -

(Timp citire: 3 minute)

Ce spun atleţii de mare succes despre efort? Pentru a ajunge la rezultate remarcabile, atleţii trebuie să dezvolte un apetit pentru antrenamente riguroase. Singer (1984) subliniază faptul că stelele atletismului recunosc importanţa efortului prelungit în vederea obţinerii succesului.

Comentarii -

(Timp citire: 5 minute)

O modalitate de a evita tensiunea necontrolată este cultivarea capacităţii de a te relaxa atunci când ai nevoie. În anii '30, Edmund Jacobson a dezvoltat o tehnică simplă în acest scop, numită relaxare progresivă. Jacobson a afirmat că este important să înveți să recunoşti și să-ţi creezi sentimentul de relaxare musculară prin contrast cu sentimentul de tensiune musculară. Prin urmare, o persoană care învăță relaxarea jacobsoniană progresivă practică tensionarea și relaxarea diferitelor grupe musculare ale corpului, de la picioare în sus.

Comentarii -

(Timp citire: 2 minute)


Tracy Austin

Cum poate un atlet să spună când o problemă este de ordin psihologic? Robert Nideffer (1992), profesor la Universitatea de Stat din San Diego şi preşedinte al Enhanced Performance Systems, a oferit un ghid simplu. Dacă un atlet este mulțumit de performanța lui în zilele bune, dar îi este imposibil să ajungă la acest nivel în timpul competiției, el ar putea avea o problemă psihologică.

Comentarii -

(Timp citire: 11 - 12 minute)

Robert Yerkes, un psiholog comparativ deschizător de drumuri, care a studiat primatele, a scris în anul 1925 despre sunetele prin care comunică cimpanzeii. Ce a propus Yerkes în 1925? "Vocalizele lor nu constituie un limbaj adevărat… Se pare că sunetele sunt în primul rând expresii emoţionale înnăscute. Acest lucru este surprinzător, având în vedere dovada că maimuţele au idei şi pot acţiona cu discernământ uneori… Probabil că pot fi învăţate să îşi folosească degetele, într-un fel, aşa cum comunică  persoanele surdo-mute şi astfel să le ajute să dobândească un “limbaj al semnelor” simplu, non-vocal" (Yerkes, 1925)

Comentarii -

(Timp citire: 5 minute)

Cimpanzeii şi oamenii “sunt mai strâns legaţi unii de alţii decât sunt de alte primate” (Begun, 1992). Probabil aţi auzit că oamenii şi cimpanzeii sunt “99% identici” în ceea ce priveşte structura genetică. Acest lucru este adevărat, dar este puţin înşelător. Aşa cum au subliniat Plomin şi Kuse (1979), lungimea medie a ADN-ului uman este aproape 99% identică cu lungimea corespunzătoare ADN-ului cimpanzeilor, însă diferenţele mici din ADN pot duce la numeroase diferenţe în proteinele generate de ADN.

Comentarii -

(Timp citire: 5 minute)

Psihologia sportului este a treia zonă de frontieră din acest capitol, axată de această dată pe granița dintre psihologie și atletism. Psihologia sportului modern este strâns aliată, de asemenea, cu domeniile psihologiei și fiziologiei exercițiului. (Divizia 47 a Asociației Americane de Psihologie este dedicată "exercițiilor fizice și sportului"). Cercetătorii nu sunt interesați doar de sportivii campioni; ei studiază persoane de toate vârstele care sunt angajate în exerciții fizice pentru recreere și condiție fizică.

Comentarii -

(Timp citire: 34 - 37 minute)

Psihologia şi dreptul au o zonă de graniţă cu suprapuneri pe două direcţii: o recentă și intensă activitate interdisciplinară şi o împletire între profesia de psiholog şi alte profesii. Iată câteva ramuri ale sistemului judiciar care apelează la psihologi: aplicarea legii (evaluarea probelor, construirea profilelor infractorilor neprinşi, reabilitarea deţinuţilor); consilierea avocaţilor (ajutor în selectarea membrilor juriului sau în pregătirea unui martor pentru a depune mărturie); furnizarea expertizei testimoniale (evaluarea depoziţiei martorilor oculari, oferirea de informaţii despre modelele de abuz şi victimizare sau atestarea unor subiecte ca tulburările de somn, abuzul asupra copilului şi violenţa din cursul întâlnirilor); pledoaria în favoarea drepturilor clienţilor (susţinerea drepturilor persoanelor cu handicap sau tulburări în dezvoltare, a victimelor violului, a părinţilor care doresc custodie); reglementarea profesiei de psiholog (definirea limitelor comportamentului acceptat în terapie, protejarea drepturilor clienţilor în terapie, reglementarea cercetării cu subiecţi umani, stabilirea principiilor directoare în funcţionarea laboratoarelor de cercetări pe animale).

Comentarii -