De la certitudine la incertitudineAceastă carte a fost gata înainte de evenimentele tragice din 11.09.2001. Dar în luna decembrie a aceluiaşi an, pe când îmi făceam corecturile finale, am recitit fraza finală a cărţii. Am fost izbit de ironia ei specifică şi adevărul ei particular, în lumina a ceea ce se întâmplase.

 

 


Prin urmare, necesitatea  acestui post-scriptum.


Spre ce ne îndreptăm? (73)


Mulţi au considerat că lumea s-a schimbat pe 11 septembrie. În consecinţele lor imediate, cu siguranţă, lucrurile par să se fi schimbat în mai rău. Am realizat cât de fragile sunt atât de multe structuri sociale, economice şi internaţionale, pe care le luam de la sine. Am observat cât de mult depind ele de cooperarea, bunăvoinţa şi bunul-simţ colectiv.

Un alt set de certitudini păreau să se fi risipit. Nu mai puteam să ne uităm la nicio autoritate exterioară, la nicio organizaţie, la niciun expert care să ne garanteze securitatea şi prosperitatea viitoare. Din nou, răspunsul, responsabilitatea, ne revin nouă – indivizilor, familiilor, grupurilor comunitare şi organizaţiilor, de la nivel local până la cel global. În acest fel suntem chemaţi să ne examinăm valorile şi sensurile vieţii proprii. Să ne întrebăm "ce dorim cu adevărat pentru lumea noastră şi pentru lumea copiilor copiilor noştri?" Este o chestiune pe care niciunul dintre noi nu o mai poate evita.

La scurt timp după 11 septembrie am făcut o excursie în Spania şi am ajuns în oraşul Cordoba. Cu nouă sute de ani în urmă acesta fusese cel mai important oraş al lumii europene, mult mai semnificativ decât erau Londra sau Paris. Ca centru cultural al Andaluziei, el era coroana culturii arabe, rivalizând chiar cu Bagdadul. În timp ce colindam pe străzile Cordobei, aflam despre marea viziune a armoniei şi învăţăturii care înflorise odinioară în acea parte a lumii şi care rămânea încă un vis pentru noi toţi.

Cordoba a avut marea sa Moschee şi filozofi de calibrul lui Averroes şi Ibn ‘Arabi. Acesta a fost locul de naştere al medicului, savantului şi filozofului evreu Moise Maimonide. Mai presus de toate, Cordoba a fost un oraş dedicat învăţăturii şi, atunci când puterea a trecut de la arabi la regele catolic Alfonso al X-lea, acesta a continuat visul lor prin crearea unei universităţi în care evreii, creştinii şi musulmanii puteau studia, cot la cot, artele matematicii, astronomiei, botanicii, filozofiei şi medicinei. Chiar şi cărţile lor sacre se traduceau reciproc în celelalte limbi. Cordoba constituie o lecţie pentru noi toţi. Ea ne spune că dacă oamenii sunt uniţi prin respectul comun faţă de învăţătură, prin iubirea pentru frumuseţea şi minunăţia lumii, ca şi prin respectul pentru spaţiile sacre ale celorlalţi, atunci adevărata fraternitate şi calitatea de surori sunt posibile. Cele mai profunde valori umane pot transcende dezacordurile create de istorie şi economie şi consolidate prin ură şi retorică goală.

Cred în continuare în viitor şi, după cum am argumentat în această carte, simt că ni s-a dat o şansă importantă. Cârjele certitudinii au fost lepădate ca iluzii. Noi, cu toţii, indiferent de convingeri, istorie sau cultură trebuie să lucrăm împreună pentru a crea un viitor comun - un viitor care să respecte drepturile şi aspiraţiile tuturor oamenilor, să valorizeze spiritul învăţării, să celebreze valorile frumuseţii şi ale adevărului şi să se preocupe de sănătatea planetei noastre.

Anexă. Teorema lui Gödel (75)

Traducerea, realizată de Maricica Botescu, este făcută cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.