Scientia

În episodul 5 al seriei care prezintă istoria Universului şi evoluţia vieţii pe Terra veţi fi martorii dispariţiei dinozaurilor, apariţiei păsărilor, instaurării dominaţiei mamiferelor asupra planetei şi veţi face cunoştinţă cu Eva mitocondrială, strămoşul comun al întregii specii umane care a trăit în estul Africii în urmă cu 150000 de ani.

Istoria Universului (IV)

PTEROZAURIENII

Cu 125 de milioane de ani în urmă, deplasarea lentă a continentelor duce la despărţirea acestora din părţile de nord şi sud ale Pangeei  - Laurasia şi Gondwana - ceea ce duce la creşterea nivelului mărilor şi la apariţia unor noi mări şi linii de coastă. Acolo unde odinioară se găseau doar întinderi de uscat, au apărut acum ţărmuri stâncoase populate de reptile zburătoare numite pterozaurieni.

Pterozaurienii existau deja de 100 de milioane de ani, iar unele specii evoluaseră înspre forme uriaşe. O anvergură a aripilor de 6 metri reprezenta un lucru comun, dar exista o specie care le făcea pe celelalte să pălească prin comparaţie cu ea. vorbim de un gigant care atingea o anvergură a aripilor de 12 metri. Cu un corp mai mare decât al unui om, acesta era regele de necontestat al văzduhurilor. Tot acum apar şi primele marsupiale, care se hrăneau cu resturile rămase în cuiburile abandonate de dinozauri.

SFÂRŞITUL DINOZAURILOR

În urmă cu 65 de milioane de ani un meteorit cu diametrul de doar 16 kilometri pune capăt pe neaşteptate perioadei de dominaţie a dinozaurilor. Meteoritul a lovit Golful Mexic cu o forţă de 10 miliarde de ori mai mare decât cea a bombei atomice folosite la Hiroshima. La 5000 de kilometri spre nord efectele urmează să fie puternic resimţite. Lumina generată de impactul meteoritului cu Terra scade în intensitate, dar unda de şoc urmează să ajungă în zonă. Suflul exploziei îşi face simţită prezenţa şi, în final, o ploaie cu rocă topită începe să cadă din cerul întunecat.

Din cauza schimbărilor climatice catastrofale care au urmat, şaizeci de procente dintre formele de viaţă au dispărut. A durat milioane de ani până planeta şi-a revenit, iar când s-a întâmplat asta dinozaurii dispăruseră pentru totdeauna.

PĂSĂRILE

Ne aflăm într-o perioadă geologică numită eocen, când Terra îşi revenise din dezastrul provocat de impactul cu acel meteorit. Foarte multe schimbări s-au produs faţă de perioada dinozaurilor. Temperaturile sunt mai ridicate, iar pădurile tropicale s-au dezvoltat pe fiecare continent. Prădătorii de top sunt acum descendenţii direcţi ai dinozaurilor, păsările. Există o mare varietate de păsări în acest habitat nou apărut şi straniu şi cea mai mare dintre acestea cântărea 450 de kilograme de muşchi şi pene şi avea înălţimea unui om ajuns la maturitate.

MAMIFERELE

De la timidele începuturi, mamiferele sunt acum pregătite să preia controlul planetei. Pe parcursul a 40 de milioane de ani, mamiferele au prosperat încetul cu încetul, devenind cele mai masive, mai spectaculoase şi mai de temut animale de pe planetă. Indiferent de climă şi habitat, mamiferele s-au adaptat la respectivele condiţii de trai. Această capacitate de adaptare a reprezentat marele lor atu. Au atins dimensiuni enorme. Unele au evoluat, devenind ucigaşi feroce, asemenea faimoaselor feline cu colţi-spadă şi chiar şi-au revendicat drepturile de stăpânire a mărilor şi oceanelor.

În continuare, în urmă cu aproximativ 6-7 milioane de ani, găsim primul strămoş al omului care nu este şi ruda străveche a vreunei alte creaturi care trăieşte în prezent pe Terra.

Puteţi vedea în film diverse fosile. Printre acestea:  Toumai. Este cel mai vechi hominian cunoscut (Sahelanthropus tchadensis) şi datează dintr-o perioadă cuprinsă între acum 6 şi 7 milioane de ani. Orrorin are o vechime aproximativă de 6 milioane de ani şi era, foarte probabil, biped. Ardepithecus a trăit în urmă cu 5.8 - 4.4 milioane de ani. Kenyanthropus a trăit în urmă cu 3.5 de milioane de ani. Celebra Lucy este un Australopithecus Afarensis vechi de 3.2 milioane de ani. Australopithecus Africanus a trăit în urmă cu 2.5 milioane de ani. Homo Habilis datează de acum 1.9 milioane de ani şi a fost descoperit împreună cu nişte unelte. Homo Ergaster datează de acum 1.6 milioane de ani. Homo Erectus a trăit într-un interval cuprins între 1.8 milioane şi 300,000 de ani în urmă, iar clipul ne prezintă un specimen cu o vechime de 500,000 de ani.

EVA MITOCONDRIALĂ ŞI ADN-UL MITOCONDRIAL

Eva mitocondrială este strămoşul comun al întregii specii umane. A trăit în urmă cu 150,000 de ani undeva în estul Africii şi toţi oamenii de pe Terra se înrudesc cu ea.

Cum putem şti aceste lucruri, deşi nu există fosile din acea perioadă ?

Explicaţia este că în plus faţă de ADN-ul conţinut de genele fiecăruia dintre noi (ADN-ul nuclear), fiecare mamă transmite copiilor săi secţiuni din propriul ADN, secţiuni stocate în interiorul mitocondriilor din celulele corpului uman, deci şi în interiorul mitocondriilor ovulelor. De la mamă la fiică şi la nepoată, ADN-ul mitocondrial este un mesager peste timp. O caracteristică foarte importantă a ADN-ului mitocondrial este că nu se recombină, modificările sale apărând deci doar prin intermediul mutaţiilor.

Atunci când un spermatozoid fecundează un ovul acesta se desprinde de coada sa şi lasă în urmă tot materialul celular, inclusiv mitocondriile. Excepţia este reprezentată, desigur, de nucleul spermatozoidului, cel care conţine toată informaţia ereditară transmisă mai departe. Ceea ce rezultă de aici este faptul că informaţia genetică conţinută de mitocondrii se transmite la urmaşi doar pe linie maternă. Această observaţie privind mecanismele fecundării ovulului de către spermatozoid a dus la naşterea unei teorii cu privire la posibila existenţă a unui ADN mitocondrial primordial, provenind de la această aşa-numită Evă mitocondrială.

Şi din moment ce fiecare dintre noi are aproximativ acelaşi ADN mitocondrial,  aceasta reprezintă dovada faptului că am avut cu toţi aceeaşi stră-stră-stră-stră-străbunică care a trăit cu foarte mult timp în urmă.

Dacă e să fim riguroşi, trebuie menţionat că statistica arată că are loc o mutaţie la nivelul uneia dintre bazele ADN-ului mitocondrial odată la aproximativ 10.000 de ani, un fapt care nu reprezintă totuşi o certitudine pentru oamenii de ştiinţă. Ceea ce rezultă, dacă acceptăm această ipoteză de lucru, este faptul că diferenţa din punct de vedere al materialului genetic mitocondrial între o femeie care a trăit acum 40.000 de ani şi un descendent direct pe cale maternă din zilele noastre ar trebui să se situeze undeva în jurul a 4 baze mutante.

Micile diferenţe care există între oameni ne permit să estimăm cu cât timp în urmă a trăit Eva mitocondrială !

Istoria Universului (VI)

__________
Notă: articolul de mai sus este adaptarea textului folosit în film, cu excepţia explicaţiilor din paragraful "Eva mitocondrială", inspirate de diferite materiale disponibile online pe această temă.
Traducerea şi adaptarea: Scientia.ro.
Credit: www.cassiopeiaproject.com