Istoria timpurie a umanităţii (4)

În acest articol vom continua incursiunea noastră în istoria timpurie a umanităţii. Vom vorbi despre Homo erectus, primul hominid care a ,,stăpânit’’ focul şi a părăsit Africa, precum şi despre "variante" ale sale, omul din Peking şi omul de Java.

Istoria timpurie a umanităţii (3)

Homo erectus

Homo erectus este un hominid apărut acum aproximativ 1,8 milioane de ani și dispărut acum aproximativ 300.000 de ani. Acest hominid apare în Africa şi va atinge o arie de răspândire extrem de vastă cuprinzând Peninsula Arabă, o mare parte a continentului european şi arii vaste din Asia ajungând chiar până în China. În general, Homo erectus este considerat strămoşul unor specii hominide precum Homo heidelbergensis, Homo neanderthaliensis și Homo sapiens. 

Există două teorii cu privire la apariţia lui Homo erectus. Prima teorie sugerează că Homo erectus s-a format în Africa şi s-a răspândit apoi şi pe celelalte continente. Cea de-a doua teorie sugerează faptul că dimpotrivă, Homo erectus s-a născut în Eurasia.

Din punct de vedere fizic, acest hominid este caracterizat de o statură bipedă perfectă şi impresionantă, atingând o înălțime de aproximativ 1,80m; această înălțime îl încadrează printre cele mai mari specii de hominide. Trupul era unul robust, lucru demonstrat de oasele sale puternice. Craniul său este unul lung și plat. Prezintă o mandibulă pregnantă şi arcade foarte proeminente. Avea o capacitate craniană de până la 1.100 cm³ (cea a omului modern fiind de 1.400 cm³). Trăsăturile sale fizice sugerează faptul că era adaptat pentru vieţuirea în zonele ecuatoriale.

Homo erectus folosea unelte, care spre deosebire de cele produse de alţi hominizi nu erau produse întâmplător, ci după procese precise de manufacturare. De asemenea, Homo erectus este considerat primul hominid care a utilizat barca pentru a traversa mările şi primul hominid care a învăţat să producă şi să controleze focul, hominizii anteriori reuşind doar să folosească focul produs pe cale naturala, datorită incendiilor de vegetaţie, descărcărilor electrice etc. Situri arheologice din Israel, Franţa și Africa de Sud vin în sprijinul acestei afirmaţii. Folosirea focului a însemnat o realizare imensă pentru om, deoarece acesta putea să-şi gătească hrana şi să îşi fabrice unelte mai complexe folosindu-se de foc.

Homo erectus este considerat, de asemenea, și primul hominid care a trăit într-o societate de vânători-culegători. Aparatul fonator nefiind complet dezvoltat, probabil că Homo erectus folosea un proto-limbaj. Existenţa limbajului este susţinută şi de dimensiunea creierului și prezenţa ariei lui Broca, responsabilă de limbaj. Homo erectus este considerat primul hominid care vânează în grupuri organizate şi îşi îngrijeşte semeni răniţi.

Poziţia lui Homo erectus în evoluţia omului nu este clar cunoscută. Conform unor opinii Homo erectus este una și aceeaşi specie cu Homo ergaster, conform altor opinii Homo erectus este o specie distinctă, urmaşul direct al lui Homo ergaster.

Diferențierea între cele două specii, Homo ergaster și Homo erectus nu se poate face folosind definiţia speciei biologice enunţată de Ernst Mayr. Conform lui Mayr o specie este constituită dintr-un grup de indivizi care se înmulţesc sau se pot înmulţi între ei. Dat fiind faptul că nu putem stabilii dacă cei doi hominizi se pot înmulţi intre ei, termenul de specie devine destul de greu de folosit.


Migraţia lui Homo erectus

Homo erectus, apărut în estul Africii reușește să se răspândească curând în întreaga lume.  Datorită armelor sofisticate şi a cooperării dintre indivizi, Homo erectus avea un succes mai mare la vânătoare decât strămoşii săi, alimentaţia sa constând preponderant din carne. Datorită alimentaţiei bogate în proteine, condiţiile şi speranţa de viaţă a lui Homo erectus au crescut foarte mult, astfel că avea loc o creștere constantă a populaţiei. O creştere constantă a populaţiei a determinat numeroasele migraţii efectuate de Homo erectus.

Din Africa, Homo erectus s-a îndreptat spre Asia de Sud-Vest, de unde va migra din nou spre Europa și restul Asiei, ajungând până în China şi insula Java. În Asia acesta va dezvolta o statură îndesată şi puternică, iar în Europa va evolua în Homo heidelbergensis. Astfel conform unor opinii varianta asiatică a lui Homo erectus și cea europeană sunt simple subspecii ale hominidului Homo ergaster, dezvoltate datorită condiţiilor diferite impuse de medii diferite.


Omul din Peking

Omul din Peking este o variantă a lui Homo erectus dezvoltată în China. Primele fosile ale acestui hominid au fost descoperite în anii 1923-1927 în timpul unor săpături efectuate în apropiere de Peking (vechiul nume al Beijingului). Deşi iniţial a fost considerat un exemplar al speciei Sinanthropus lantianensis, analizele mai amănunţite ale fosilelor au demonstrat că Omul din Peking era de fapt o formă de Homo erectus. Vechimea fosilelor a fost estimată între 680.000 şi 780.000 de ani.

Antropologul german Franz Weidenreich a considerat că Omul de Peking este strămoşul direct al poporului chinez. Deşi alimentată puternic de naţionalismul chinez, majoritatea paleoantropologilor consideră că dovezile sunt insuficiente pentru a demonstra această teorie.

Omul de Java

Omul de Java este o variantă a lui Homo erectus dezvoltată în insula Java. Primele fosile au fost descoperite în 1891, iar descoperitorul lor geologul și paleoantropologul Eugene Dubois a denumit această specie Pithecanthropus erectus. Abia prin anii 60 cercetătorii au stabilit faptul că Omul de Java alături de alţi astfel de ,,oameni’’, printre care şi Omul de Peking sunt de fapt subspecii ale lui Homo erectus.

Omul de Java are o capacitate craniană de aproximativ 700 cm³, arcade foarte proeminente şi oase craniene extrem de groase.

Istoria timpurie a umanităţii (5)