Scientia

Este oare posibil să putem înţelege întreaga istorie a Universului, de la formarea primilor atomi, continuând cu apariţia primelor celule şi ajungând la creierul şi conştiinţa umane, prin paradigma ştiinţei sistemelor complexe? Ultimul episod al seriei dedicate complexităţii încearcă să ofere un răspuns la această întrebare (video inclus).

CITIŢI AICI TOATE ARTICOLELE DIN SERIA DEDICATĂ SISTEMELOR COMPLEXE

UNIVERSUL ÎN ZODIA COMPLEXITĂŢII

Legile fizicii aduc laolaltă elementele fundamentale constituente ale materiei - electronii şi quarcurile - şi astfel iau naştere structurile stabile pe care le numim atomi.
Atomii înşişi funcţionează sub imperiul unui set nou de reguli, interacţionând unii cu alţii, dar şi combinându-se pentru a forma entităţi noi - moleculele - guvernate la rândul lor de un alt set de legi - legile chimiei.
Molecule simple, precum apa şi dioxidul de carbon, având în compunere doar câţiva atomi, se pot amesteca şi pot interacţiona în moduri încă mai complicate, astfel rezultând structuri din ce în ce mai complexe - veritabile lanţuri şi inele organice.

Legile fundamentale ale chimiei sunt universale. Aceleaşi tipuri de aminoacizi pe care îi găsim în structura corpului omenesc pot fi întâlnite chiar şi în cele mai izolate colţuri ale cosmosului.

La un anumit moment, odată cu atingerea unui anumit nivel de complexitate , molecule de mari dimensiuni şi foarte complexe capătă nişte proprietăţi complet noi. Moleculele de ADN au abilitatea să se autocopieze.

Metabolismul chimic care are loc în interiorul unei celule produce şi stochează energie, energie care poate fi folosită pentru mişcare şi reproducere. Materialul brut cu care am intrat în zona aflată sub imperiul legilor chimiei a dat naştere unui nou tip de comportament complex, unul pe care noi, oamenii, îl numim viaţă.

Organismele multicelulare de mari dimensiuni presupun existenţa unei întregi şi noi clase de structuri: celulele compun ţesuturi şi organe, apoi iau naştere organisme din ce în ce mai complexe. Condusă de legile selecţiei naturale, deci un nou set de reguli, aplicat la un alt nivel de complexitate, viaţa s-a diversificat, evoluând către forme din ce în ce mai complexe.

Începând cu primul organism capabil să recepţioneze semnale din mediul înconjurător şi să reacţioneze la lumină, neuronii au dus la apariţia nervilor, care, la rândul lor, au condus la apariţia şi dezvoltarea creierelor. La acest nivel de complexitate, un organism este capabil să recepţioneze informaţie cu ajutorul simţurilor proprii pentru a interpreta şi folosi ulterior această informaţie în scopul de a influenţa viitorul.

Creierul uman este poate cea mai complexă structură din Univers, iar pe fondul acestei complexităţi structurale ia naştere cel mai misterios fenomen pe care ştiinţa a încercat vreodată şi încearcă încă şi în prezent să îl înţeleagă - conştiinţa. La acest nivel de complexitate, un organism nu doar colectează informaţie şi o utilizează pentru a influenţa evenimentele viitoare, ci chiar este capabil să înţeleagă că face acest lucru. Poate astfel influenţa viitorul în mod intenţionat, din dorinţa de a se schimba pe sine.

Mai mult, poate să genereze schimbări ale propriei specii prin modificarea directă a planului biologic originar al indivizilor, ADN-ul, prin manipulare genetică şi evoluţie controlată.

Aşadar, plecând de la trei particule elementare, am ajuns la un organism extrem de complex, care este viu, dotat cu conştiinţă, conştient de sine şi care are abilitatea să se înţeleagă pe sine, dar şi Universul pe care îl populează. Pur şi simplu uluitor!

Sfârşit