Scientia

Poluarea aerului poate fi considerată o importantă agresiune a omului modern asupra mediului. Odată cu revoluţia industrială de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, amprenta omului asupra învelişului atmosferic s-a făcut tot mai simţită.

Poluarea aerului poate fi împărţită în două categorii, în funcţie de sursele de poluare: poluare naturală şi poluare artificială.

În prima categorie intră vulcanii. Aceştia au o forţă uimitoare, putând chiar schimba clima întregii planete. Astăzi vulcanii activi din Europa se găsesc cu precădere în Islanda. Incendiile naturale de vegetaţie sau furtunile de nisip din deşert pot fi considerate surse naturale de poluare, dar nu se pot compara cu forţa distrugătoare a vulcanilor, exercitată prin substanţele gazoase eliminate în atmosferă (cenuşa vulcanică, vapori de apă, dioxid de carbon).

Sursele de poluare artificială sunt o mare problemă a epocii moderne. Pe lângă efectele negative asupra sănătăţii oamenilor, poluarea distruge stratul de ozon, ce ne protejează de efectele negative ale radiaţiilor ultraviolete. Ozonul filtrează cea mai mare parte a ultravioletelor de tip C, care au proprietăţi mutagene asupra celulelor pielii, însă datorită găurilor din strat, tot mai multe astfel de radiaţii ajung pe Pământ.

Temperatura planetei creşte tot mai mult. Acest fenomen, cunoscut şi sub denumirea de efect de seră, poate avea consecinţe grave asupra societăţii: fiecare grad în plus va dilata apa din oceane, astfel nivelul mării va ajunge deasupra oraşelor de coastă. Nivelul oceanului planetar va creşte şi datorită topirii gheţarilor.

Principalul poluant artificial al planetei este industria. Necesare unui stil de viaţă modern, uzinele sunt prezente în mai toate oraşele lumii. În jurul termocentralelor (produc energie electrică prin arderea combustibililor fosili) sau al uzinelor metalurgice există zone întinse, pe zeci de km, unde, pământul conţine sustanţe toxice emanate de coşurile de fum al uzinelor. Aceste substanţe, odată ajunse în atmosferă, se întorc pe pământ cu apă de ploaie, astfel ajung în pânza freatică şi pe plantele cultivate.

Ce substanţe ajung în atmosferă şi ce efecte negative au asupra sănătăţii noastre?

1.    Cadmiul – folosit în fabricile ce produc baterii şi în industria plasticurilor. Odată ajuns în atmosferă, este inhalat de oameni. Se va depozita la nivelul rinichilor, afectându-i. Se elimină într-o perioadă lungă de timp, iar semnele intoxicaţiei cu cadmiu sunt: durerile de cap, febra, stări de voma şi boli ale rinichilor.

2.    Plumbul – folosit în trecut ca aditiv în benzină, se mai foloseşte în industria vopselurilor şi la fabricarea bateriilor. Efectele principale ale intoxicaţiei cu plumb se produc asupra sistemului nervos. Se poate depune, ca şi cadmiul, la nivelul rinichilor.

3.    Mercurul – utilizat în fabricarea neoanelor colorate sau alte industrii, mercurul este extrem de toxic. Poate produce paralizii, afecta sistemul nervos sau vederea şi auzul. În trecut era folosit ca tratament pentru sifilis.

4.    Benzenul – este una dintre substanţele cu efect cancerigen, conţinute de fumul de ţigară. Este folosit pe scară largă în industria alimentară, drept conservant. Efectele sale sunt durerile de cap, greţuri, boli ale inimii sau cancer.

Deasupra oraşelor mari, pluteşte „smogul”, o combinaţie de fum şi ceaţă şi o formă particulară de poluare a aerului. Denumirea provine din englezescul „smoke” – fum şi „fog” – ceaţă. De smogul din Londra toată lumea a auzit.

Aerul e al tuturor şi este obligaţia noastră să ne asigurăm că acesta va rămâne respirabil şi pentru generaţiile viitoare. Toţi putem face câte ceva pentru natură: să stingem luminile care ard inutil, să limităm risipa de apă. Planeta nu este numai a noastră, a generaţiei prezente, ci şi a urmaşilor noştri.

Bibliografie:
ro.wikipedia.org/wiki/Poluare#Poluarea_aerului
chimiamediului.ro/2009/06/18/plumb-toxicitate
ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan_%28geografie%29
chimiamediului.ro/2009/06/18/cadmiu-toxicitate