Zborul în spaţiu poate fi dăunător pentru vedere. Modificările găsite la astronauţi în ţesutul ocular ar putea provoca probleme de vedere şi, posibil, chiar orbire. Cum asta ameninţă sănătatea astronauţilor, ar putea fi un pericol pentru misiunile spaţiale pe termen lung.
Larry Kramer şi colegii lui de la Texas Medical School, din Houston, au efectuat scanări RMN pe 27 astronauţi de la NASA, după ce aceştia au petrecut în medie 108 zile în spaţiu. Patru dintre ei au prezentat o inflamare a nervului optic, trei au avut noduri ale tecii nervilor, iar şase au prezentat aplatizări ale globului ocular.
Modificările se potrivesc cu cele observate la persoanele cu hipertensiune intracraniană idiopatică, o afecţiune rară, în care presiunea sângelui şi a altor fluide este anormal de mare în creier. Oamenii cu această afecţiune suferă de dureri de cap, greaţă, vărsături şi probleme vizuale, inclusiv orbire.
În spaţiu, modificările sunt probabil cauzate de traiul în „cădere liberă”. „Un potenţial mecanism este faptul că sângele, care în mod normal se acumulează în picioare, este deplasat spre craniu, crescând astfel presiunea”, spune Kramer.
Aceste constatări corespund cu rezultatele unui sondaj a 300 de astronauţi, care a fost realizat anul trecut. Deteriorări ale vederii au fost raportate la 29% dintre astronauţii care au fost plecaţi în misiuni pe termen scurt şi la 60% dintre astronauţii care au fost plecaţi în misiuni pe termen lung.
Misiune spre Marte
„Dacă astronauţii sunt expuşi acestor schimbări după numai 100 de zile, atunci ce se va întâmpla într-un zbor spaţial spre Marte, care va dura trei ani?”, întreabă Jason Kring, care studiază performanţele oamenilor în condiţii extreme, la Universitatea Embry-Riddle de Aeronautică din Daytona Beach, Florida.
Deteriorarea vederii ar putea afecta serios abilitatea astronauţilor de a îndeplini sarcinile de rutină ale misiunii, cum ar fi monitorizarea ecranelor şi navigarea în peisajul stâncos a lui Marte, spune Kring. „Această posibilitate, combinată cu ceea ce deja ştim despre modul în care microgravitaţia afectează muşchii şi oasele, înfăţişează un viitor foarte sumbru pentru zborul uman în spaţiu, asta dacă nu vom începe să dezvoltăm contramăsuri eficiente.”
Kramer spune că NASA are această problemă sub control. În urma studiului, toţi astronauţii au parte de scanări regulate ale creierului. Această acţiune include chiar şi astronauţii care urmează să călătorească în spaţiu, oferindu-se astfel o bază care să facă evidentă orice modificare ar surveni. El crede, de asemenea, că ar putea fi posibil să se identifice riscul de a suferi leziuni oculare la care se expun astronauţii, chiar înainte ca aceştia să fie trimişi în spaţiu, folosind date medicale.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului space-is-bad-for-astronauts-eyes publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Irina Delia Duceac
