Scientia

Dacă sunteţi tentaţi să credeţi că sărutul a apărut de-a lungul evoluţiei speciei umane ca simplu mecanism de exprimare a sentimentelor romantice între bărbat şi femeie, cercetătorii britanici de la Universitatea din Leeds au toate motivele să vă contrazică, posedând şi argumente ştiinţifice să o facă. Se pare că practica sărutului a avut un rol major în răspândirea unor virusuri extrem de importante în cadrul mecanismelor de asigurare a sănătăţii reproductive la specia umană.

Citomegalovirusul, care trăieşte în saliva umană, este în mod obişnuit inofensiv, dar dacă este transmis fătului în plină dezvoltare înainte de naştere devine extrem de periculos, putând chiar să ducă la moartea acestuia ori la apariţia unor deficienţe grave precum surzenia ori paralizia cerebrală. Totuşi, dacă virusul este introdus în organismul femeii în doze mici şi treptat, înainte de momentul concepţiei, organismul acesteia va dezvolta imunitate la acţiunea acestui agent patogen. Soluţia optimă pentru imunizarea viitoarei mămici în faţa citomegalovirusului ar fi sărutarea aceluiaşi bărbat, viitorul tătic, timp de şase luni înainte de sarcină.

Unul dintre cercetătorii de la Universitatea din Leeds, Dr. Colin Hendrie, consideră că inocularea femeii cu citomegalovirusul specific unui anumit bărbat este cel mai eficient de realizat prin intermediul sărutului şi schimbului de salivă, mai ales că de cele mai multe ori fluxul de salivă este, în virtutea gravitaţiei, dinspre bărbat către partenera sa, de obicei mai scundă. Pe măsură ce relaţia dintre parteneri avansează, imunizarea femeii împotriva virusului înregistrează progrese, astfel că, de obicei, până la momentul apariţiei sarcinii, şansele ca fătul să fie infectat pe parcursul perioadei intrauterine sunt foarte reduse.